Vă mai aduceţi aminte probabil, la scurt timp după ce s-au topit zăpezile, pe strada Călăraşilor, în vecinătatea clădirii de sticlă a Evidenţei Populaţiei, a apărut o groapă cât un bazin de înot pentru copii.
Apa creştea pe zi ce trecea, dedesubt fiind o conductă de apă ce a cedat vicisitudinilor vremii. Trecătorii mai în glumă, mai în serios ziceau că vor veni cu undiţa la pescuit, când apa nu era decât până la jumătatea gropii. Destul de operativ a apărut binecunoscuta echipă alcătuită din câţiva muncitori, unul cu sapa, altul cu mapa. Au privit, s-au sfătuit, cu excavator, cu picamer, au făcut ce au ştiut ei mai bine şi în cele din urmă s-a declarat lucrarea finalizată! Totul nu a durat decât o săptămână! Sau două! Apoi, pietonii puteau trece în voie pe zebră, căci tocmai pe acolo se căsca nu demult hăul înfricoşător.
Circulaţia a fost reluată şi am fi uitat deja de toată povestea cu groapa, dacă nu am intra zilnic cu roata, majoritatea care trecem pe acolo cu maşinile, în gropiţa care creşte promiţător. De la geamul redacţiei auzim axele ce se lovesc de marginea gropii, invectivele rostite de şoferi printre dinţi, doar le intuim. Ştiind ce hău e dedesubt, nu cred că s-ar bucura vreun contribuabil să se trezească înghiţit cu maşina cu tot, într-o zi, când asfaltul subţire va ceda!
Stau şi mă gândesc, cum se poate ca o lucrare recent executată să nu reziste nici un trimestru? Se lucrează superficial sau se fură din materiale şi prin consecinţă lucrarea cedează? Superficialitatea în schimb ne costă!
Vă mai aduceţi aminte probabil, la scurt timp după ce s-au topit zăpezile, pe strada Călăraşilor, în vecinătatea clădirii de sticlă a Evidenţei Populaţiei, a apărut o groapă cât un bazin de înot pentru copii.
Apa creştea pe zi ce trecea, dedesubt fiind o conductă de apă ce a cedat vicisitudinilor vremii. Trecătorii mai în glumă, mai în ser
