De bine, de rău, într-o dictatură măcar ştii cui i te poţi adresa – fie cu o petiţie, fie cu un cocktail Molotov.
În minutul 90, când nu le-a mai rămas în cap nici brumă de tactică, fotbaliştii proşti închid ochii şi trag la poartă din orice poziţie, în speranţa că mingea va intra în plasă cu ceva noroc. Draga noastră clasă politică, ce n-a suferit niciodată de prea multă inteligenţă, pare să fi ajuns şi ea în minutul 90. Nu înţelege nimic din ce-i în jurul ei, din ce se întâmplă dincolo de palatele în care stă şi de sticla televizoarelor la care se uită, şi în disperare de cauză închide ochii şi trage un ultim şut în gura electoratului: alegeri locale şi parlamentare simultane.
La început am crezut că e o glumă sau un fonfleu de presă. Apoi am aflat, de la premierul Boc, că „s-a mai discutat". Când? Nu ştim. Aflăm apoi că şi Opoziţia, dar şi ungurii ar cam cocheta cu ideea. Acum, un şuvoi de declaraţii, venit cam dinspre toate culorile politice, încearcă să ne vâre cu anasâna pe gât această idee: poftiţi de puneţi ştampila simultan pe şase buletine de vot: primar, consiliu local, preşedinte de Consiliu Judeţean, consilieri judeţeni, deputaţi şi senatori. A urmat o idee încă şi mai periculoasă: să fie toţi aleşi dintr-un singur tur de scrutin, după sistemul „primul clasat ia totul, indiferent câte voturi adună" - fapt care generalizează cea mai toxică, irelevantă şi lipsită de legitimitate alcătuire a puterii într-un stat democratic. Şi pentru ca cele două idei proaste să nu stea stinghere, iaca se iţeşte şi a treia: să se elimine pragul electoral pentru Parlament. Adică după ce ne‑am chinuit 20 de ani ca să scăpăm cât de cât de o grămadă de răgălii din Parlament, să ne întoarcem la un fel de CPUN, pe motiv că asta ar „democratiza scrutinul" - după cum explică, doct şi aiuritor, savantul politolog Cristian Preda.
Cel mai frecvent argument în favoare
