Educaţia e un subiect controversat, dar, dincolo de orice controversă politică, ideologică etc. un lucru mi se pare clar: în presă nu ajung opiniile profesorilor simpli de la catedră. Avem discursurile politicienilor, responsabililor din minister şi inspectorate, specialiştilor în educaţie, sindicaliştilor etc. dar nu şi ale celor din prima linie. Sigur, opiniile decidenţilor şi specialiştilor sînt foarte importante şi ele ne pot oferi o înţelegere coerentă a sistemului, însă doar dintr-o anumită perspectivă, în timp ce educaţia e un sistem extrem de complex, care trebuie privit şi “de jos în sus” pentru a fi înţeles cu adevărat. Mai ales, pentru a înţelege ce nu merge.

Astfel, mai jos public un text despre educaţie foarte consistent al unei tinere profesoare care, din motive uşor de înţeles şi care transpar destul de clar şi din textul însuşi, nu a dorit să îşi dea numele. Dacă mai există şi alţi “simpli” profesori care doresc să îşi spună părerea despre problemele cu care se confruntă în şcoală, despre ce se întîmplă în această perioadă în educaţie şi despre ce soluţii cred ei că ar fi necesare, pot trimite aceste opinii la cipriansiulea@yahoo.com iar eu le voi posta pe blog (desigur, cu condiţia să fie coerente şi relevante şi, dacă va fi cazul, în limitele spaţiului disponibil).

“Reforma din învățământ – Madame Bovary, c’est moi!

Un subiect la modă în ultima vreme este reforma din învățământ, se pare. Împărțiți în două tabere care nu fac decât să se atace în mod grotesc, forumiștii, jurnaliștii, elevii, părinții, profesorii dezbat în permanență reforma. După șase ani de învățământ, pot numai să constat că sub stratul gros de termeni la modă și politically-correct în care este formulată Legea Nouă a Educației se ascund aceleași tare ale unui sistem în derivă: măsuri formale și consumatoare de timp și de resurse financiare numai pentru a-și dove