S-a plâns mult şi fals la parastasul răposatelor ziare, îngropate de criză în uitare sau în marea de biţi. Mai mult şi mai isteric au fost regretate, oho!, emisiunile televizate de altădată, când se ştie...

Ne plâng filosofii, ne plâng poate şi tinichigiii, ne plâng până şi scriitorii! E prăpăd! Regretă sărmanii, sunt tulburaţi, sunt nostalgici, se înverşunează, suferă, sunt, brusc, sentimentali - cum se spune că ar fi înşişi hairstiliştii, adică frizerii.

Cum a fost posibil ca presa, măcar cea care umblă cu calitatea-n coadă, să-şi avorteze idealurile? Aşa vrea publicul! Noi suntem geniali, dar „bizonii" vor gunoi, deci le dăm gunoi! - se vor apăra „ziariştii". De ce mai există doar câteva petice de hârtie de ziar încă nepătate de preaplinul puterii? De ce talk-show-urile par filmate cu camera ascunsă la Bălăceanca?

Multe vă vor spune analiştii iritaţi, mai puţin această parte de adevăr - calitatea celor care fac această presă posibilă a scăzut constant şi va mai scădea. S-au umplut redacţiile de oamenii din piaţă, chiar din piaţă. Vag alfabetizaţi, cu priviri tâmpe, deşertaţi din lada cu locuri comune, băieţi gângavi, neputincioşi în vreo meserie sau eşuaţi de la destinul firesc de zilieri, au devenit ziarişti supuşi, fără şcoală, fără idei şi fără perspective, condamnaţi definitiv la mediocritate. S-au umplut redacţiile de fete cu care natura chiar n-a putut să fie generoasă.

Batalioane de fătuci închipuite, gata de defilare şi afirmare, cu care nu e suficient că s-a distrat savantul nebun care le-a creat, acum se mai distrează şi moda de le eşuează bietele trupuri în sacii care le ţin loc de haine. Peste toţi tronează tupeul, fie primitiv, fie cel sofisticat al managerilor specializaţi în statul în şezut, netulburaţi în vidul lor - o turmă de asceţi defecţi. Pe undeva pe la mijloc - o masă de plastilină. Oricum, se înmulţesc „cei fără căca