Aţi auzit vreodată de culorile: zmeură zaharoasă, căpşună mieroasă sau stafidă modernă? Se pare că ele există. Sînt noile nuanţe propuse de o firmă de cosmetice. Mai bine zis, noile „culori“ ale unor vopseluri de păr. Căci cine ar putea refuza, într-o lume în care rogvaiv-ul s-a banalizat, asemenea prospături?
La fel cum industria de marketing caută înfrigurată să revitalizeze culorile, branduindu-le cu tot soiul de epitete, la fel şi majoritatea publicului consumator pare într-o căutare, febrilă, de inovaţii într-ale nuanţelor, inovaţii care să-i scoată, la o adică, din comun.
Azi nu se mai poartă şatenul simplu, ci castana cu irizaţii, roşcatul e pentru pensionare, dacă vrei să fii trendy alegi pentru podoaba capilară căpşuna mieroasă (încă nu mi-e clar dacă epitetul se referă la miere sau la o potenţială însuşire linguşitoare a fructei). Iar dacă e să întrebaţi un coafor despre negru, vă va spune că brunetul se poartă, dar cu reflexe albăstrui.
DE ACELASI AUTOR "Pînă şi bulgarii..." Poveşti alsaciene Schimbarea la faţă Cine hotărăşte soarta societăţii civile? Deunăzi am auzit şi povestea unui croitor despre un client cu bani. Venise chitit să-şi facă un costum gri petrol. Croitorul l-a amînat de cîteva ori, pe motiv că nu găseşte materialul în nuanţa căutată. Clientul, deoarece pleca într-o călătorie de afaceri, şi-a dat acordul pentru realizarea costumului in absentia. Au urmat măsurătorile, alegerea modelului, desenarea şi scoaterea tiparului etc. şi afacerea a fost iniţiată. Croitorul a fost şi plătit, cu condiţia ca respectivul costum să-l aştepte pe client peste două săptămîni, la întoarcere, cînd urma să meargă la un dineu important. Pînă aici, toate bune şi frumoase, mai puţin finalul. Adică materialul a venit, croitorul s-a apucat conştiincios de lucru, iar la întoarcerea clientului costumul aştepta, elegant, pe umeraş. Reacţia plăt
