La începutul zilei era emisiunea cu pionieri, Tot înainte!. Într-o vreme, mă uitam la ea pentru că eram îndrăgostit de fata blondă şi cu codiţe care prezenta. (Să fi fost Cristina Ţopescu? – ea cred că era.) Înghiţeam toate tîmpeniile cu pionieri care plantau copaci, făceau careuri, ridicau steaguri şi salutau cu cravata-n vînt, doar s-o văd pe prezentatoare, în scurtele momente în care introducea materialele filmate. Mai tîrziu, fata a încetat să mai apară și astfel am fost scutit de porţia matinală de cravate roşii, în loc de cacao cu lapte.

Cînd am mai crescut, înaintea emisiunii cu pionieri a apărut una cu şoimi ai patriei – dar deja eu nu mă mai aflam în target. Cît despre Lumea copiilor, prezentată de Andrei Duban – nici atît! Dar trebuia să fiu pe fază cînd se termina emisiunea, pentru că urma serialul pentru copii. Racheta albă, desigur. Filmul nu mă dădea pe spate, ba chiar mă enervau inserturile cu pionieri sau jocul stupid al actorilor, dar citisem înainte cartea lui Ludovic Roman şi-mi plăcuse foarte mult. Ajunsesem să visez cu ochii deschişi cum ar fi să întîlnesc şi eu o Stejara şi să am staţia mea de radioamator. Stejara din film era o copie palidă a celei din carte, dar mă uitam la serial chiar şi-aşa.

DE ACELASI AUTOR Premiile acestei rubrici pentru 2012 Actorul şi televiziunea Cine pleacă, cine rămîne Ordonanţa pe furiş Apoi urmau nişte emisiuni binevenite, pentru că nu mă interesau şi-n timpul lor puteam să-mi fac temele pentru luni. Adică Pentru patrie, Viaţa satului şi Concert de prînz, unde cînta orchestra dirijată de Sile Dinicu. În timpul Concertului de prînz, începeam să mă agit şi să încerc să-i impulsionez pe ai mei să mîncăm. Bineînţeles, ideea era să fim gata cu masa la ora unu, cînd începea Albumul duminical. Masa în familie era „sfîntă“, iar părinţii nici nu concepeau să nu particip la ea sau să mă scol înainte să se f