- între stereotip și originalitate -

Am răsfoit zilele trecute un album editat de Direcţia pentru cultură şi patrimoniu cultural naţional a judeţului Timiş, care inventariază fotografic monumentele timişene de for public. Volumul este editat într-un program coordonat de prof. univ. dr. Violeta Zonte, sub responsabilitatea artistului plastic Andrei Medinski. Albumul este, mai ales, un inventar al stereotipiilor, al clişeului, al repetitivităţii anonime. În foarte multe comune şi oraşe ale judeţului veţi găsi monumente trase la şapirograf, ca să vorbesc în termeni revoluţi. În legătură cu eroii din Primul Război Mondial, memoria publică din rural şi din micul oraş de provincie se perpetuează cu acelaşi instrumentar simbolic: un stîlp din marmură, uneori din ciment, în vîrful căruia veghează un vultur care, în funcţie de priceperea meşterului care i-a dat viaţă, poate avea (şi) înfăţişarea unei biete ciori. De ce vulturul? Pentru că este simbolul vitejiei, se spune. Uneori, acesta este însoţit stereotip de cruce. Alteori, înlocuieşte cu totul pasărea şi totul se cufundă într-un anonimat funerar fără chip. În Banat, Ardeal şi fosta Bucovină austriacă, pe stîlp sînt înşiraţi etnic pe fiecare latură a acestuia morţii români, nemţi, unguri, sîrbi. Aici nu e nimic de spus: realităţi omeneşti şi destine fără nimic stereotip în ele. Din păcate, ansamblul monumental care le eternizează numele nu sugerează prin nimic originalitatea vieţii şi a morţii celor de pe liste. Aceleaşi înfăptuiri estetice însoţesc monumentele dedicate celui de-Al Doilea Război Mondial. Aici, stereotipul cu vulturul şi crucea este înlocuit de un realism cazon în care privitorul poate desluşi, din prima, cascheta, puşca, tancul şi bocancul soldaţilor. DE ACELASI AUTOR Talciocul lor. Talciocul nostru Lipova, istorie neştiută Peisaj cu gondole şi cu băbătîi americane cam posace O lentă ieşire din istor