Ceea ce ar fi trebuit să fie evenimentul anului în Bucureşti, deschiderea pe 10 august a stadionului Naţional Arena, s-a evaporat. Este o tragedie că nu au mai venit Messi şi Argentina la Bucureşti? Nu neapărat. Marea tragedie este imobilitatea de care au dat dovadă Primăria şi "stăpânii" fotbalului românesc, care au chemat bucureştenii să vadă un stadion gol cu care am impresia că nu ştiu ce să facă.
O investiţie de 200 de milioane de euro trebuie să dea rezultate: dacă ar fi privată şi banii ar fi fost investiţi într-un mall, măcar 15-20 de milioane de euro pe an ar fi trebuit să fie încasat. Fiind publică, măcar banii pentru administrare şi mentenanţă şi cel puţin 4-5 spectacole (concerte, meciuri de fotbal etc.) lunar. "Ai noştri" în schimb au preferat să mai lase stadionul gol pentru o lună şi să trimită echipa de fotbal pentru un amical cu San Marino, fără nicio miză, importanţă sau vizibilitate. Drept urmare, după acel meci am rămas doar cu beţia lui Mutu şi Tamaş.
Ce soluţii erau? E adevărat că nu se mai îngrămădeşte nicio mare echipă să joace fotbal cu noi, dar cred că dacă Hagi, Popescu şi Petrescu erau sunaţi şi provocaţi la un amical cu actuala naţională, în câteva ore ar fi fost gata de joc.
Credeţi că s-ar fi umplut stadionul? Ar fi fost spectacol? Ar fi avut meciul "miză" mai mare decât cel cu San Marino? Ar fi dat "nostalgicii" bani să-l mai vadă pe Hagi trăgând la poartă cu stângul?
Altă soluţie? Decât să aduci oamenii pe un stadion gol, puteai chema formaţii româneşti, cântăreţi, mai tineri, mai bătrâni, de toate felurile, şi făcut un program în weekend de la 12 la amiază până târziu în noapte. Ar fi mers amatorii de muzică, cei care "plâng" de câţiva ani că nu există un spaţiu adecvat pentru concerte într-un Bucureşti în care au venit deja ACDC, Madonna sau Shakira?
Era uşor? Nu era, dar mai uşor este să faci doar d
