Dragoş Vasile Lupu a dispărut din Buhuşi, judeţul Bacău, pe 2 august 1996. Avea 7 ani şi a plecat de la blocul bunicii, situat lângă gară, spre casa în care locuia cu mama şi cu sora sa, aflată la 500 de metri depărtare. N-a mai ajuns niciodată.
Abia pe 8 august 1996, poliţiştii din Buhuşi au înregistrat sesizarea dispariţiei. Până atunci trimiseseră familia pe drumuri, "să-l caute bine". La începutul anchetei le-au luat declaraţii mamei şi bunicii, apoi l-au anchetat zile în şir pe Viorel Lupu, tatăl băiatului, crezând că i-a făcut vreun rău fiului, ca să nu mai plătească pensie alimentară. Bărbatul se scutură şi acum ca după un coşmar când îşi aminteşte: "Eu n-aveam legături cu băiatul. Îl mai vedeam pe stradă şi atât. Nici nu-mi zicea «tată». Dar să-i fac rău pentru 300 de lei... Era un kil de salam atunci. Dar eu nu aveam muncă, d-aia nu plăteam pensia. Că n-aveam de unde. Da’ să-l omor?? Copilul meu?? Doamne fereşte!".
Oamenii legii l-au dat pe Dragoş în urmărire şi i-au trimis fotografia pe la centrele de plasament. N-au primit nici un răspuns. Şi nici n-au făcut nici un fel de alte căutări. Subsolurile blocurilor din zonă n-au fost verificate niciodată, iar când mama a cerut un câine "de urmă sau d-ăla care găseşte cadavre" să-l ducă în pădure la Racova, i-au spus că e nevoie de prea multe aprobări. "«Haideţi, doamnă! Aţi înnebunit? Trebuie aprobare de la Bacău, de la Bucureşti... Şi copilul o fi fugit», mi-au spus atunci", îşi aminteşte Mariana Enache, mama băieţelului. Aşa că a luat câinele ei din bătătură, care nu se mai ridica de pe hainele lui Dragoş de când dispăruse, i-a legat la gât o căciulă de-a băiatului şi i-a zis "Caută!". Ca-n filme. Căţelul s-a dus până în pădurea din apropiere şi a dezgropat un sac din plastic. "Eu când am văzut sacul ăla, am leşinat. M-au luat de-acolo. Dar nu era decât un câine mort, îngropat de cine
