Alegerile parlamentare si cele locale urmeaza, se pare, sa fie comasate. Presedintele Traian Basescu era dispus, pe la inceputul anului, sa renunte la o bucata de mandat pentru a face posibila recuplarea alegerilor parlamentare cu cele prezidentiale. Toata lumea pare de acord cu concentrari electorale cat mai mari, pentru ca asa costa mai putin din toate punctele de vedere: bani publici, bani privati, energie, isterie, paralizie institutionala.
Prea putini sunt cei care atrag atentia ca astfel de comasari reprezinta un regres al democratiei, un pas inapoi fata de momentul in care a fost realizata decalarea scrutinelor, astfel incat electoratul sa voteze de fiecare data potrivit criteriilor specifice nivelului de autoritate pus in discutie. Adica sa-l votam pe presedinte pe un program prezidential, raportat strict la prerogativele constitutionale ale acestei demnitati, nu pe un mandat de premier irealizabil, dar inevitabil daca prezidentiabilul functioneaza ca locomotiva electorala pentru partid.
Sa votam parlamentarii pentru atributiile lor, pe programe care tin de competenta legislativului, nu in functie de locomotiva prezidentiala si nici ca ajutoare de primar sau de presedinte de consiliu judetean, asa cum se va intampla probabil anul viitor. Vom auzi viitori deputati si senatori promitand cu spor parcuri, scoli, piete, canalizare sau ulite asfaltate, in timp ce vor sta agatati de pulpana unui baron locomotiva ale carui indicatii promite sa le urmeze din Parlament. Asta e directia? Sa anexam legislativul consiliilor locale si primariilor? Sa sporim forta baronilor locali?
Da, e adevarat ca la noi alegerile se lasa cu risipe teribile de bani, energie, timp. E adevarat ca in orice campanie Romania se imbolnaveste grav de nervi, este adevarat ca prezentele sunt din ce in ce mai mici si, implicit, reprezentativitatea alesilor tot ma
