Traian Basescu nu castiga atatea batalii politice fiind, pur si simplu, Traian Basescu. Un tip hotarat, din popor. Castiga pentru ca gaseste mereu cate un dusman. Pentru ca e luptatorul care se lupta cu cineva. De care apara alegatorii.
In 2004, a fost "sistemulticalosit". In 2007 si 2008, au fost "cei 322". In 2009, au fost mogulii. Nu exista moment politic in care Traian Basescu sa nu fi gasit pe cineva cu care sa se lupte. De fapt, presedintele tuturor romanilor are intotdeauna dusmani, iar ei, invariabil, ii poarta pica.
Asta a fost marea reteta a presedintelui-jucator. De fiecare data, a gasit pe cineva spre care sa canalizeze furia populatiei. A stiut ce vrea lumea si a stiut unde trebuie sa loveasca. Sa puna etichete regimului Nastase-Iliescu, aliantei "petroliberalilor" cu "ex-comunistii" si "mogulii", "baietilor destepti", tuturor. De ce a putut? Pentru ca, atunci ca si acum, adversarii lui au jucat cum au vrut el.
Acum, in 2012, are nevoie din nou de un dusman. De cineva pe care sa asmuta lumea. Are nevoie de cineva cu care sa se lupte. Invariabil, vom avea un nou "dusman al poporului", la urmatoarele alegeri. Problema lui Traian Basescu e alta. Mai mult decat la celelalte reprize de lupta cu opozantii, Basescu a devenit el insusi un dusman spre care se canalizeaza furia lumii.
Da-i si lupta!
Adrian Nastase era bun. Ca dusman. Era arogant, autoritar si conducea o putere care batea recorduri la spaga, baroni locali si privatizari dubioase. Ion Iliescu era si el bun. I se putea lipi oricand eticheta de "comunist" si "protectorul coruptilor". Cozmancii, hrebenciucii, oprisanii reprezentau, la randul lor, tipologii bune de folosit ca dusmani. Poze in care puteai sa arunci cu sageti. Intre noi fie vorba, nu era deloc condamnabil, mai ales ca PSD-ul din 2004 avea mai multe bube decat un ciumat in faza term
