Sexism şi miopie. Avem un caz grăitor. În 2005, Robert Turcescu o punea cu nesaţ într-o postură imposibilă pe Elena Udrea: îi citeşte o ştire despre Norvegia cum că ar fi în UE şi apoi o beşteleşte teatral. Filmul aici (singura variantă pe care am mai găsit-o). Nu am nici o simpatie pentru Elena Udrea, dar nu am fost niciodată de acord cu beştelirea ei ca femeie, blonda lui Băse etc. Sexismul care înconjoară figura publică a Elenei Udrea e fioros, nici măcar nu mai poţi distinge adevăratele tîmpenii ale ministrului de păcatul vestimentar sau păcatul de a fi femeie. În acel caz cu Robert Turcescu fusese o capcană cam ieftină cu mii de susţinători deştepţi care ştiau din naştere că Norvegia nu e în UE.

În acel filmuleţ, ironia e că Udrea îi spune la un moment dat că pe chestiuni externe ar trebui întrebat domnul Pleşu.

În editorialul din Adevărul de azi, Andrei Pleşu introduce şi el Norvegia în UE, asta înţeleg din pasajul următor:

Teoretic, UE s-a născut din dorinţa de a consolida pacea dintre ţările altădată beligerante şi de a omogeniza bunăstarea. Dacă e să judec după rezultate, proiectul n-a prea reuşit. Cel puţin deocamdată. Nivelul de trai din ţara mea nu e comparabil cu nivelul de trai al Germaniei. Nici cel din Grecia cu cel din Norvegia.

Oricum mi se par stupide vînătorile astea de erori. Dar mă enervează dubla măsură. Elena Udrea era şefa cancelariei prezidenţiale – a fost linşată. Pleşu a fost ministru de externe, toată lumea se ploconeşte în faţa măreţiei sale fără să-i judece exact faptele şi vorbele. Ba chiar mai nou i se atribuie rolul de critic al regimului cînd intelectualul nu are decît o lungă istorie de bună colaborare căldicică cu absolut toată lumea politică. Poftim, linşaţi-l şi pe Pleşu, a greşit-o şi el pe aia cu Norvegia.

Recomandări

Încă o carte bună de plajă, amuzantă şi enervantă, Onfray despre Fre