“Chiar dacă recunoaşte importanţa actului de la 23 august 1944, P.N.Ţ.C.D. nu poate uita că de la această dată a pornit şi istoria suferinţei românilor sub regimul comunist, suferinţă care este resimţită şi la 23 august 2011. Perioada neagră a poporului român continuă şi astăzi. Astăzi, după 67 de ani, în structurile puterii politice, economice şi sociale din România, găsim în continuare foşti reprezentanţi ai Partidului Comunist şi foşti reprezentanţi ai Securităţii. (...) De aceea, mai mult ca oricând, P.N.Ţ.C.D. susţine aplicarea Punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara”. Acestea sunt fragmente dintr-un comunicat de presă transmis, în 23 august curent, de Gheorghe Ciuhandu, preşedintele (unei facţiuni din) P.N.Ţ.C.D.
Deşi domnul Ciuhandu pare să ştie, teoretic, că o democraţie fără memorie devine vulnerabilă în faţa repetării unor erori ale trecutului, retorica însuşită intră în disonanţă stridentă cu deciziile şi alianţele în care a târât, în ultimii ani, P.N.Ţ.(C.D.).
Să-şi imagineze Gheorghe Ciuhandu că Timişoara şi reprezentanţii P.N.Ţ.C.D. (aripa rivală) au uitat că, în decembrie 2009, a ales kilometrul 0 al Revoluţiei decembriste pentru a încheia acel “Parteneriat pentru Timişoara” – un pact prin care l-a susţinut în cursa prezidenţială pe preşedintele P.S.D. Mircea Geoană, autodeclarat continuator al lui Ion Iliescu pe scena politică? Adică, un pact cu un partid ai cărui reprezentanţi au refuzat condamnarea comunismului, au refuzat aplicarea Punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara, care, în primii ani de după Decembrie ‘89, s-au implicat în demonizarea oricărei voci critice, acelaşi partid care, după mai bine de 15 ani de la căderea comunismului, avea în componenţă oameni ce se manifestaseră grotesc în momentul în care, de la tribuna Parlamentului României, se citea Raportul Final al Comisiei Prezidenţi
