Trenul de mare viteză (TGV) care circulă, în medie, cu 320 de kilometri pe oră şi leagă peste 200 de oraşe împlineşte 30 de ani. Până la sfârşitul lui 2013, Bulgaria a anunţat că va avea TGV-uri, iar UE va finanţa, din 2014, o serie de proiecte similare.

De la nord la sud, de la est la vest, liniile de mare viteză (Lignes de Grandes Vitesses - LGV) ţes ca un păienjeniş o reţea care leagă oraşe mari din Europa.

Marele avantaj pentru pasageri este că ajung direct în centrele oraşelor. Cumpărate din timp, preţurile biletelor încep de la 25 de euro. Bruxelles - Lyon de exemplu, înseamnă o călătorie de 3 ore şi 23 de minute din centrul capitalei europene până în centrul oraşului francez, la preţul de 65 de euro. Pentru legăturile Paris - Lyon, Marsilia, Strasbourg, Montpellier sau Lille, TGV-ul este preferat, iar avioanele au pierdut clienţi. Este şi motivul pentru care mai multe oraşe franceze din provincie îşi doresc să beneficieze de „trenul magic", fiind dispuse să contribuie la finanţarea lucrărilor. Iniţial, fondurile au fost asigurate de la bugetul de stat al Franţei.

Prima linie cu finanţare de la UE a fost TGV Est, pe distanţa Paris-Luxemburg, cu legături spre Germania şi Elveţia, realizată într-o colaborare dintre UE şi guvernele ţărilor beneficiare. Proiectul, în valoare de 5,5 miliarde euro, este primul din Europa de această anvergură. Succesul liniei Paris- Luxemburg a făcut ca numărul de trenuri să fie în prezent de şase pe zi în timp ce aproape 120 de garnituri noi de TGV asigură legături între 22 oraşe franceze, printre care Metz, Nancy şi Reims, iar alte nouă între Germania, Luxemburg şi Elveţia. Pe acest tronson, SNCF a pulverizat recordul mondial de viteză pe calea ferată clasică, la 3 aprilie 2007, ducându-şi pasagerii cu viteza de 574,8 km/h.

12 milioane de călători

Pentru a-şi prezenta realizările, Compania Franceză de C