Casa armoniei creştine şi a iubirii unanim împrăştiate a virat într-o ciuguleală de prăvălie

Lucrurile nu merg chiar rău, iar imaginea dezolantă a unei echipe ajunse la startul Ligii cu chiloţii în vine s-a schimbat evident. Cu toate astea, pe dinăuntrul Stelei se trage cu invizoace ca în marile bătălii de pe după blocuri. Un rezultat prost, unul singur, e de ajuns ca bălegarul fetid al vechilor duşmănii să crape crusta unui armistiţiu de ochii lumii. Văzînd asta, păstorul turmei s-a supărat tare. Pe antrenor, pe manager, pe submanager, pe şeful de presă, pe galeria de la lojă, pe toţi. Şi pe presă, reactivînd comicăria infantilă cu luatul la palme al cîte unui ziar. Ziarul, evident, se bucură pentru aşa o publicitate gratuită. Te-ai întreba dacă Becali nu pricepe asta şi poate că răspunsul nu e chiar ăla de-ţi vine pe limbă. De data asta locatarul de la palat părea că bate şaua ca să priceapă şacalul. Să se teamă că lucrurile îi scapă de sub control? Ar fi de-a dreptul nostim. Căci actuala situaţie e născută fix din obsesia lui de a controla prin a divide. Ca în orice companie care se respectă.

Steaua e alcătuită din grupuri. Nici unul nu e fericit cu celălalt, fiecare încearcă să capteze urechea şefului. Care şef dimineaţă îi dă dreptate unuia şi seara altuia pentru a fi sigur că nimeni nu are dreptate. În principiu, tactica asta menţine un echilibru. Numai că taberele se talibanizează conform unui principiu de război care spune că nu e pace adevărată pînă cînd nu există victorie totală. A prevăzut Becali asta? Căci oricîte ordine răstite ar da şi oricît şi-ar umili angajaţii aliniindu-i şi punîndu-i să recite poezii patriotice despre conducătorul unic, el nu va putea stăvili ofensivele subterane ale beligeranţilor. De fiecare în parte are nevoie, iar ei îl vor împinge finalmente la alegeri pe care el le va crede ale sale. Întrebarea e: va supravieţu