În colţurile de lume unde capitalismul n-a ajuns, crizele nu există. Pentru lumea civilizată, ce se întâmplă acum pare a fi începutul sfârşitului.

Când oameni bine informaţi şi cu expertiză greu de pus la îndoială precum Nouriel Roubini, George Soros şi Alan Greenspan transmit semnale alarmante despre viitorul omenirii globalizate, nu poţi spune "Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac!". Ei chiar ştiu. Cunosc greutatea şi forţa de multiplicare a mesajelor puse în circulaţie. Probabil că viitorul în viziunea lor este atât de sumbru, iar politicienii planetei atât de laşi în a spune adevăruri, încât e necesar să taie în carne vie, fiindcă "boala lungă e moarte sigură". Sau poate că au alte interese, pe care le-am putea bănui, dar nu le-am putea şi proba.

Consternarea, urmată de îngrijorare, se instalează până şi în minţile care văd totdeauna partea plină plină a paharului. Iubitorii părţii goale, mai mult ca sigur isterizaţi, şi de-ar dori să-şi ia lumea în cap n-au unde se se ascundă. Politicienii planetei par a se târgui cu ceeea ce este corect politic să spui sau să taci, de teama panicii generalizate. Alegerile vin peste ei şi nimeni nu vrea să piardă puterea. Sau, şi mai grav, ştiu ce urmează, n-au soluţii şi trag de timp, sperând în miracole. Miracolele nu le fac pământenii, sunt doar apanajul lui Dumnezeu şi apar doar când crezi în El. Ceea ce nu este cazul liderilor actuali ai planetei. Când Noriel Roubini prevestea în 2005 criza ce avea să debuteze în 2007 n-a prea fost luat în serios. De la debutul crizei e privit ca un guru al economiei mondiale şi al finanţelor. Cele mai recente prognoze ale lui Roubini sunt dătătoare de frisoane. Ele anunţă o revoltă mondială ce va urma crizei mondiale. "Situaţia în care se află economia mondială este confirmarea afirmaţiilor lui Karl Marx care considera că forma de organizare capitalistă se autodistrug