Zilele acestea se discută mult pe tema comasării alegerilor. Adică să votăm într-o zi pentru tot ce avem de votat şi basta. Să votăm pentru primar, preşedinte de CJ, preşedinte, modificarea Constituţiei, desfiinţarea judeţelor, parlamentari, ce mai eu zic să facem şi un recensământ al populaţiei cu aceeaşi ocazie că tot ieşim mai ieftin. Nu mai angajăm oameni să meargă pe teren, vin oamenii la secţia de votare şi completează şi formularul de recensământ.

Motivele invocate în favoarea comasării alegerilor sunt, de cele mai multe ori, financiare. Apoi să nu mai avem atâtea campanii electrorale că oricum sunt plictisitoare, prost făcute şi costă şi alea o grămadă de bani. Mă întreb urmărind argumentele pro şi contra de ce să mai facem alegeri. Nu mai bine ne strângem în piaţa publică şi arătăm cu degetul în sus sau în jos pentru fiecare candidat şi se numără en gros? Campanie electorală de ce să mai facem, oricum voturile sau se fură sau se cumpără. Anormalitatea a devenit normalitate. Ce mai contează dacă sărim câţiva paşi dacă aşa facem economie la buget.

Dorinţa de economisire, cică, a banului public face ca lucruri care nu au legătura unul cu altul să fie băgate în acelaşi ghiveci cu iz de abuz. Alegerile locale sunt una, parlamentarele altceva, iar un referendum, care presupune o puternică campanie de informare prealabilă, este cu totul şi cu totul altă mâncare de peşte. La referendumul de revizuire a Constituţiei 2003, necomasat cu alte alegeri, oamenii spuneau că ei merg să voteze cu Iliescu.

Zilele acestea se discută mult pe tema comasării alegerilor. Adică să votăm într-o zi pentru tot ce avem de votat şi basta. Să votăm pentru primar, preşedinte de CJ, preşedinte, modificarea Constituţiei, desfiinţarea judeţelor, parlamentari, ce mai eu zic să facem şi un recensământ al populaţiei cu aceeaşi ocazie că tot ieşim mai ieftin. Nu mai angajăm