Acum treizeci de ani, mai precis în seara zilei de 15 aprilie a anului 1981, Televiziunea Română prezenta, în pauza meciului de fotbal Danemarca - România, un scurt documentar despre primul zbor al navetei spaţiale Columbia. Erau ani ai Războiului Rece, ani ai cursei spre cucerirea spaţiului, dar şi ani în care întreaga omenire aştepta cu sufletul la gură să vadă ce misiune va mai urma. În mai puţin de un sfert de veac de la lansarea primului satelit pe orbită, programele spaţiale ale SUA şi URSS trimiseseră primii oameni pe orbită, apoi pe Lună, primele sonde automate spre planetele vecine şi chiar spre ţinte dincolo de limita sistemului nostru solar. Anul 1975 adusese şi prima colaborare în spaţiu prin misiunea comună Soyuz - Apollo. Apariţia la televizor a navetei spaţiale însemna însă altceva. Apariţia unui vehicul reutilizabil, care ateriza la fel ca un avion obişnuit, dădea tuturor speranţe că în curînd zborul în spaţiu se va democratiza. Că nu va mai ţine, adică, doar de o elită de state şi indivizi. Au trecut treizeci de ani. La final de program, haideţi să ne întrebăm. Cum a schimbat lumea naveta spaţială?
La exact 42 de ani şi o zi de cînd Armstrong şi Aldrin făceau primii paşi pe Lună, pe 21 iulie a acestui an naveta spaţială Atlantis ateriza pe pista de la Baza Spaţială Kennedy din Florida. O mare de oameni se adunase să vadă întoarcerea din ultima misiune a unei navete spaţiale. Era un final – dar şi un început de epocă.
De ce un final? Pentru că, în cele trei decenii şi 135 de misiuni, 133 încheiate cu succes şi două terminate tragic (Challenger în 1986 şi Columbia în 2002), navetele spaţiale au schimbat lumea. Ne-au adus mai aproape Universul, iar planeta noastră a devenit cu adevărat un sat global.
Să reamintim numai cîteva dintre aceste contribuţii.
DE ACELASI AUTOR La închisoare cu savanţii! Nu uitaţi s-aduceţi ba
