Wikileaks a publicat astăzi noi telegrame ale Ambasadei SUA de la Bucureşti. O astfel de telegramă dezvăluie una dintre modalităţile în care România s-a achitat de datoria de a sprijini reconstrucţia postconflict a Afganistanului.
Pe 16 martie 2005, Ministerul Apărării a trimis o scrisoare Ambasadei SUA, primită abia pe 1 aprilie, prin care anunţa intenţia guvernului de la Bucureşti (condus la acea vreme de Călin Popescu Tăriceanu) de a dona armament Armatei Naţionale a Afganistanului, ţară în care România era şi este implicată, alături de SUA, în războiul împotriva talibanilor.
Ambasada redă scrisoarea primită de la Ministerul Apărării şi semnată de generalul de brigadă Emanoil Ciocotea, şeful Departamentului Logistică: România dorea să doneze Afganistanului 7.167 de puşti-mitralieră de calibrul 7,62 (binecunoscutele AKM-uri) cu pat comun categoria I şi 783 de astfel de puşti, de categoria II.
Detaliul care umbreşte însă acest gest al Guvernului de la Bucureşti este că puştile erau mai bătrâne decât soldaţii care urmau să le folosească: erau fabricate în 1963 (lotul de 7.167 bucăţi) şi 1964 (lotul de 783 de bucăţi).
Chiar şi aşa, lucrurile nu erau atât de simple. "Obiectele nu pot fi donate decât dacă Guvernul României adoptă o decizie în acest sens. Pentru asta, Guvernul României trebuie primească scrisori oficiale de la Ministerul Apărării SUA şi de la Guvernul Afganistanului, care să notifice acceptarea donaţiei şi care să menţioneze cine va pune la dispoziţie transportul donaţiei pe ruta externă către beneficiar", arată telegrama interceptată de Wikileaks cât de întortocheată este birocraţia românească.
După aproximativ o lună, pe 4 mai 2005, Departamentul de Cooperare în Apărare al Ambasadei SUA de la Bucureşti primeşte o nouă scrisoare de la Ministerul Apărării, semnată de data aceasta de adjunctul şefului Departamentului Logistic
