Excepţionalul serial „Viaţa lui Ceauşescu“, produs în paginile ziarului „Adevărul“ de echipa Laviniei Betea, este o lecţie zilnică de istorie.

Una care ni-l explică pe personajul complex care a condus România timp de un sfert de secol, dar ne demonstrează, o dată în plus, că istoria se repetă, iar metodele propagandei rămân aceleaşi.

Un exemplu elocvent este cel publicat în „Adevărul" de ieri: întâmpinarea trupelor sovietice în Bucureşti, pe 30 august 1944. La festivitatea organizată în faţa clădirii Palatul Societăţii Generale, tinerii Nicolae Ceauşescu (26 de ani) şi Lenuţa Petrescu (28 de ani) şi-au găsit loc la balcon, iar el - abia ieşit din lagărul de la Târgu-Jiu - a şi cuvântat. Şi, printre altele, a spus: „Doborârea dictaturii călăului ­Antonescu a deschis tineretului drumul spre o viaţă liberă, dându-i posibilitatea organizării sale pentru înfăptuirea unui trai mai bun, mai fericit. Fasciştii români au vârât în închisoare mii de tineri care luptau pentru cauza şi pentru drepturile lor. Tineretul muncitoresc a fost cel mai greu lovit de guvernele fasciste şi a îndurat cel mai mult prigoana în lupta pentru câştigarea drepturilor profesionale şi politice".

Spre finalul cuvântării sale, Ceauşescu a pomenit forţa care i-a deschis drumul spre putere: Armata Roşie „Tineri, intraţi în organizaţiile de luptă patriotică! Tineri, alăturaţi-vă Uniunii Tineretului Comunist pentru o Românie liberă, democrată, independentă! Lupta tineretului comunist este lupta întregului tineret român. Tineri, participaţi la nimicirea elementelor trădătoare şi gardiste, luptaţi cu arma în mână pentru nimicirea definitivă a fascismului! Trăiască Armata Roşie eliberatoare! Trăiască Armata Română! Trăiască Partidul Comunist Român!".

După 45 de ani, discursurile au rămas aceleaşi, doar personajele s-au schimbat. Din acuzator al „călăului Antonescu", Ceauşescu a deveni