„Caii troieni“, în versiunea modernă, sînt o combinaţie de structuri binare: cifrele 0 şi 1 dispuse într-un fel anume. Aceste combinaţii pot să ne izbăvească de trudă, pot să ne simplifice viaţa sau, dimpotrivă, pot să trimită ţări întregi într-un infern al paraliziei.

În primele luni ale anului 2009, guvernul american a cheltuit 100 de milioane de dolari numai pentru prevenirea atacurilor cibernetice. Un program informatic pirat, botezat GhostNet şi bănuit a fi plecat de undeva în China, afectase pînă în februarie 2011 calculatoarele din 103 ţări ale lumii. În Marea Britanie, în computerele guvernamentale vin lunar circa 1000 de e-mail-uri false (unele, potenţial periculoase). Stuxnet (un virus – probabil israelian – care a atacat în 2010 centralele nucleare iraniene de la Natanz şi Buşehr, defectîndu-le centrifugele) a infectat circa 62.800 de calculatoare numai în Iran. În Germania, un specialist de contra-spionaj informatic estima relativ recent că firmele locale pierd pînă la 50 de miliarde de euro pe an ca urmare a sustragerilor/sabotajelor operate de hackeri bănuiţi a acţiona din China – ţară în care există o mare sinergie între domeniul civil şi cel militar, ambele controlate de stat. În 2007, firma americană de informatică Oracle a reclamat firma germană de acelaşi profil SAP ca fiind responsabilă de sustragerea a 7000 de documente confidenţiale din zestrea proprie. În cursulul anului 2010, firma franceză Renault a reclamat la rîndu-i sustragerea unor proiecte industriale secrete pe care le dezvolta. În 2007, computere din ministerul Apărării al Franţei au fost atacate informatic – dintr-o direcţie necunoscută, dar nu lipsesc presupunerile –, iar în 2009 Pentagonul american a recunoscut că diverşi „cai troieni“ i-au infiltrat programele de construcţie ale celui mai nou (şi mai secret) bombardier american, viitorul deocamdată avion F35 Lightning II