Constanţa, oraş european, 2011. De la începutul săptămânii, metropola estivală a ţării nu are apă caldă şi se spală la lighean. Nu este un accident, nu este o avarie oarecare. Este revizia anuală pentru înlocuirea sau repararea ţevilor de apă caldă din reţea.

Lucrările durează două săptămâni, cât să ne dea un motiv de bucurie că vine toamna - şi apa caldă odată cu ea. Avem două săptămâni de încălzit apa la aragaz sau în bidoane lăsate la soare. Două săptămâni de vizitat rude cu centrale termice şi apă caldă non-stop.

Şi asta se întâmplă organizat la Constanţa la sfârşitul fiecărei veri. Când reviziei pentru apă caldă i se suprapun alte avarii la apă rece, peisajul este complet: oraşul mării, din ţinutul scăldat de ape, stă pe uscat.

Dar să nu ne plângem totuşi de apă. În curând dau ploile şi o să avem apă din belşug pe străzi, în intersecţii, în case. Tot reţeaua e de vină, că e veche şi subdimensionată şi nu mai face faţă apei pluviale.

La fel este şi reţeaua de energie electrică a Constanţei. Vara căderile de tensiune sunt mai dese ca spectacolele de la Delfinariu. „Litoralul şi consumatorii săi clandestini sunt de vină“, se apără energeticienii cu monopol. Întreruperile de curent cufundă toată Constanţa şi Mamaia în beznă. Pare romantic, dar nu e. La luminiţele vapoarelor din radă nu poţi ajunge în siguranţă acasă, din cauza gropilor din reţeaua de străzi şi trotuare, dar şi din cauza reţelei de tâlhari care atacă la Constanţa ziua în amiaza mare, d-apoi pe un întuneric mai negru decât Marea Neagră. Cel mai horror este însă când se taie curentul în marele parc de distracţii din Satul de Vacanţă. Utilajele de agrement rămân încremenite în aer, cu tineri şi copii în ele – suspendaţi la zeci de metri înălţime sau direct cu capul jos. Să le iasă distracţia pe nas la propriu.

Distracţie mare este şi în cazul furturilor de cablu ce las