În Libia situaţia evoluează practic de la o oră la alta, obiectivul numărul unu al rebelilor fiind acum acela de a pune mâna pe Gadhafi, viu sau mort. Franţa, care se gândeşte deja la reconstrucţie şi la perioda post-Gadhafi, a propus organizarea, pe întâi septembrie, a unei conferinţe a "prietenilor Libiei". Acest război, al cărui deznodământ nu va fi complet atâta timp cât Gadhafi rămâne invizibil, a fost unul "personal" pentru Nicolas Sarkozy.

O spune ziarul LE MONDE pe o pagină întreagă dedicată culiselor acestui conflict. Da, nu ezită să scrie cotidianul de după-amiază, pentru şeful de stat francez intervenţia în Libia a fost un război în care s-a implicat personal şi foarte intens.

Dacă există cineva în Franţa care ştie acum foarte bine cum arată harta Libiei şi care sunt configuraţiile marilor oraşe libiene, acest cineva este Nicolas Sarkozy. El a petrecut mult timp împreună cu strategii militari şi în faţa diverselor hărţi şi dispozitive militare pentru a decide pas cu pas ce trebuia făcut.

"Ceea ce n-a făcut François Mitterrand în Bosnia a făcut Nicolas Sarkozy în Libia". Această frază, reluată tot de ziarul LE MONDE, îi aparţine filozofului Bernard Henri Levy. Tot el afirmă că Nicolas Sarkozy a fost obsedat de ceea ce s-a întîmplat la Srebreniţa, cînd 8000 de bosniaci musulmani au fost măcelăriţi de miliţiile sîrbe pentru că soldaţii ONU şi occidentul n-au ştiut să intervină.

Oare câti rebeli şi opozanţi ar fi măcelărit dacă nu intervenea Alianţa Nord Atlantică mai întâi la Benghazi şi apoi împotriva altor unităţi ale armatei libiene fidele lui Muammar Gaddafi.

"Omul ăsta este un ţicnit, nu vreau să-l mai văd", iată o altă frază care ne este furnizată de LE MONDE şi care ar fi fost pronunţată de Nicolas Sarkozy cu prilejul vizitei la Paris a lui Gadhafi în decembrie 2007.

Şeful statului francez i-a tolerat lui Gadd