Nu cred că există un român care să nu aibă o opinie despre Roşia Montană. E subiectul pe care te poţi “certa” oriunde, cu oricine. E inepuizabil, precum aurul din Apuseni. Dar chit că toţi ştiu tot ce se poate despre, ca Goţiu nimeni nu ştie, trebuie să recunoaştem. Nu contenesc să mă mir cum poate acest fost coleg de-al meu să ţină minte atâtea şi atâtea chestii despre Roşia şi să scrie tomuri despre asta.

Adevărul e că, pe undeva, îi admir dedicaţia şi minuţiozitatea cu care îşi duce bătălia. Eu n-aş avea răbdare să scriu atât de mult pe o temă dată nici să mă tai. La un moment dat mi s-ar termina cuvintele, ideile, argumentele. Mi s-ar toci tastatura, m-ar lovi scârba de cât m-am repetat, m-aş plictisi, aş obosi, aş face scurtă la mână şi boala mouse-ului. Toate la un loc şi încă multe altele pe deasupra. Goţiu, însă, nu pare a avea astfel de probleme, aşa că îmi ridic, în mod clar, pălăria în faţa lui.

Dar cu tot respectul pentru munca depusă şi chit că i-am citit mare parte din articolele pe tema cu pricina, mie încă nu îmi este clar un lucru. Aş vrea să ştiu care sunt, de fapt, propunerile VIABILE ale ecologiştilor, când vine vorba de zona respectivă? Am tot auzit vorbindu-se de agroturism, meşteşuguri tradiţionale, agricultură şi creşterea animalelor, dar, din păcate, nu prea am încredere în ele. De ce? Să le iau pe rând.

1. În zona respectivă, fiind munte, se poate practica doar agricultura în terase, iar sistemul ăsta presupune cultivarea unui teren un anumit număr de ani (în mod obişnuit vreo 2-3 ani) şi apoi lăsarea pământului respectiv în pârloagă, adică nelucrat, vreo 10 de ani, pentru a redeveni fertil (vă spun, că m-am interesat). Acolo factorii de mediu (alunecările de teren, şuvoiale de ploaie etc) au acţiune distructivă mult mai mare decât la câmpie, aşa că e cam greu cu agricultura. OK, pot creşte oamenii vaci, dar câte vaci tre