Live Art Development Agency este un exemplu de instituţie fondată pentru a recunoaşte public valoarea unei noi forme de expresie artistică şi a-i oferi sprijin pentru a se dezvolta. Într-un interviu recent, Lois Keidan, directoarea agenţiei, îmi mărturisea că ideea a aparţinut Arts Council England (o structură publică ce oferă subvenţii şi finanţări în domeniul artistic). Anul era 1999, Tony Blair era de trei ani în fruntea guvernului laburist care, pe parcursul următorilor ani, urma să dezvolte din nou serviciile publice, inclusiv cele dedicate patrimoniului şi artelor. Veniseră la putere pe fondul secetei ce a caracterizat perioada conservatoare a anilor 80 şi 90, cînd „doamna de fie”r tăiase drastic subvenţiile pentru activităţile considerate ne-profitabile şi deschisese brutal piaţa ofertei culturale către întreprinzătorii privaţi. Laburiştii sub Tony Blair nu au preluat politicile anilor 60, considerate perdante, ci au pedalat înainte pe urmele privatizărilor şi au decomprimat uşor sectorul public britanic, profitînd de pe urma bugetului public consistent susţinut de eficienţa privaţilor şi a dezvoltării principiilor New Public Management în instituţii. Directoarea, Lois Keidan, era în 1999 „officer”, adică funcţionar al Arts Council la momentul în care agenţia a fost fondată. A rămas acolo timp de mai bine de 10 ani.

DE ACELASI AUTOR "Cultură naţională" de nivel internaţional Democraţie în cultură: ce nu se spunem atunci cînd discutăm Dance UK. În pas cu timpul National Theatre – ce poate însemna să fii „public” şi „naţional”?Plină de energie şi curioasă apropo de România, mi-a spus din capul locului ce a fost esenţial în munca instituţiei pe care a condus-o. În primul rînd, convingerea că artiştilor nu are nimeni voie să le interzică absolut nimic, chiar dacă aceştia primesc bani publici pentru ce realizează. În al doilea rînd, că artiştii,