Daca in urma cu secole, frigul reprezenta pentru om un dusman de neinvins, in a doua jumatate a secolului XX, stiinta a demonstrat ca temperaturile scazute pot exercita asupra omului un efect terapeutic.
Incepand cu 1960, perioada in care s-au realizat cele mai multe studii despre efectele frigului asupra organismului uman, in zona Cercului Polar si in Antarctica, oamenii de stiinta au constatat ca gerul poate deveni un aliat.
Desi nu au fost promovate de medicina traditionala, metodele de "vindecare prin frig" erau cunoscute inca din antichitate. Asemenea tehnici sunt mentionate atat in scrierile lui Hipocrate, cel mai vestit medic al Greciei antice, considerat parintele medicinii, cat si in cele ale persanului Avicena. Hipocrate a fost primul care a sustinut ca starea de hipotermie poate fi si benefica. El recomanda ca soldatii raniti pe campul de lupta sa fie frectionati bine cu zapada sau gheata.
Experimentele din lagarul Dachau
In timpul celui de-al doilea razboi mondial, medicii germani au fost printre primii care au inceput sa studieze efectele frigului si ale hipotermiei asupra organismului uman, pornind de la faptul ca tot mai multe avioane se prabuseau in Oceanul Atlantic si in Marea Baltica. Pierduti in apele reci, pilotii mureau de hipotermie, inainte ca salvatorii lor sa soseasca la fata locului. Astfel, din ordinul special al lui Heinrich Himmler, comandantul suprem al SS-ului, doctorul Sigmund Rascher a fost desemnat sa rezolve aceasta problema deosebit de importanta. Iar cel mai la indemana "cobai" erau detinutii din lagarul de concentrare Dachau, unde s-au desfasurat cele mai cumplite experimente cu subiecti umani.
Nazistii in actiune Unul dintre obiectivele doctorului era sa confectioneze pentru pilotii germani un costum care sa ii apere de apele inghetate in caz de prabusire a avionului. Victimele
