Într-una din zilele trecute, făcînd puţină ordine prin cărţi şi hîrtii fel de fel, am deschis cîteva dintre cutiile care adăpostesc din drumul uitării fotografii din spectacole, fotografii cu prieteni, cărţi poştale, carneţele, scrisori, bileţele. Am sărit din realitate.
M-am lăsat să alunec în doruri şi nostalgii, să retrăiesc clipe de viaţă, bucurii şi despărţiri, întîlniri pentru care nu ştiu niciodată să mulţumesc îndeajuns. În haosul care a cuprins camera, am descifrat ordinea lucrurilor şi a faptelor care mă definesc. Traseul. Viaţa mea, în liniile ei esenţiale, stă acum desfăcută ca o coadă de păun. Stă la picioarele mele în detalii, în semne şi noduri. Şi nici nu mă gîndesc să necăjesc Păunul prea curînd. Podoabele din viaţa mea îi alcătuiesc desenul monocrom sau policrom, îi dau splendoare în fiecare strălucire sau umbră. Îl las aşa o vreme, să defileze înfumurat prin faţa mea.
E după-amiază. Lumina apusului se strecoară în cameră cu toată stranietatea ei cu tot. Parcă aş fi în Toscana. Blîndeţe şi mister în fiecare colţişor. Mişcarea Păunului e leneşă. Pot să zăresc undeva Note de insomniac. Ultima mea achiziţie. O carte-jurnal-memorii, o schiţă de viaţă a lui Radu Beligan. O iau şi nici nu mai ştiu cînd lumina se pierde în întuneric pentru ca acesta să lase locul zorilor. Radu Beligan este un semn din viaţa mea. Scrisul de mînă, cu foarte puţine ştersături sau completări, îmi creează iluzia că citesc o scrisoare lungă, care îmi este adresată.
Ediţia este minunată şi profund inspirată. Este îngrijită de Liviu Dorneanu, colaboratorul de cursă lungă al lui Radu Beligan, şi a apărut în 2001, la Editura Artprint, în colecţia „Bibliofilia”. Un document inedit. Tandru. Cuvinteimagini emoţionante despre viaţă şi teatru. Despre întîlniri. Despre epistolă ca gen care aduce oamenii împreună în comunicarea cea adevărată. Fără „terţi” cum cred, d
