Sfîrşitul vacanţelor şi reluarea activităţii generale este marcată, în Franţa, şi de un nou val de noutăţi în librării. Cu o tendinţă, anul acesta, pentru subiectele mai "grave", constată Matei Vişniec. Aceasta este în orice caz părerea criticilor literari. Şi ei ştiu ce spun întrucât au muncit serios în cursul verii citind o bună parte din cărţile care încep de fapt abia acum să fie puse în vînzare pentru marele public. Pe fond de criză, editurile au fost mai prudente şi au publicat ceva mai puţin.
E normal, când planurile de austeritate se acumulează în Europa, omul se gândeşte de două ori înainte de a scoate banul pentru a cumpăra un roman. Dacă anul trecut toamna literară a însemna 701 de cărţi noi, anul acesta sunt semnalate doar 654 de nouăţi. Diferenţa nu este foarte mare, dar are ceva simbolic, sugerează o tendinţă de prudenţă din partea editorilor.
Anul trecut, din totalul noilor titluri, 497 aparţineau unor autori francezi, anul acesta titlurile franceze sunt în scădere cu 12 la sută faţă de anul trecut, numărul lor fiind de 435. Aceste date statistice au valoarea lor pentru cei care analizează fenomenul socio-literar, tendinţele culturale în Franţa şi mai ales succesul pe care continuă să-l aibă pentru cititorii Hexagonului literatura străină.
Trebuie spus că francezii rămân nişte cititori pasionaţi, mai ales de roman. Ei mai sunt şi nişte mari amatori de literatură străină, deschişi la mai toate spaţiile: anglo-saxon, latino-american, nordic, asiatic şi african, rus... Îndrăznesc să spun că doar literatura din Balcani îi interesează mai puţin... Mai multe titluri străine
Dacă anul trecut editurile au publicat 204 de titluri străine, anul acesta ele sunt mai multe, 219. Printre vedetele internaţionale în materie de beletristică traduşi în Franţa în această toamnă se numără americanul Jonathan Frazen, cu o cronică de familie c
