În România nu există „stresul“ numărului de septembrie.
Alin Gălăţescu spune că, deşi se văd anumite îmbunătăţiri la nivel editorial, lipsa sistemului continuă şirul lipsurilor de orice fel, drept urmare, şi al recordurilor sau al competiţiei pe măsură. Bine, gurile rele ar mai spune că-n România nu există nici îndeajuns de multe vedete care să susţină copertele din toamnă ale publicaţiilor de modă autohtone, deloc numeroase şi acestea la rândul lor.
Fără să încerc să analizez hibele unui sistem care încă încearcă să se ridice de la pământ, ştiu doar că mi-ar fi plăcut să scriu despre reuşitele şi recordurile stabilite de publicaţiile de modă din România.
Pentru că oameni creativi sunt destui în această mini-industrie, ba chiar mai capabili decât alte nume recunoscute de pe afară. Şi chiar dacă n-avem încă echivalentul lui Kate Moss, care să facă furori cu nunta ei elegantă şi cu rochia cusută personal, pe alocuri, de John Galliano, sunt destule subiecte care au potenţial de copertă. Şi nu numai. Au potenţial de poveste, pentru că asta vând şi marile publicaţii de modă: poveşti frumos îmbrăcate în Chanel şi Yves Saint Laurent.
Am văzut pictoriale realizate în România cu echipe cât se poate de româneşti, care te puteau păcăli cu aerul perfecţiunii lor că sunt din altă ţară. Problema n-a fost niciodată că-n România n-are cine să facă numere de colecţie, ci sistemul aproape inexistent care să le integreze.