"Sa ne rugam si sa speram"
Buna ziua prieteni! Va numesc asa cu drag, pentru ca va simt aproape de noi, cititorii, in momente grele, in boala si necaz. Sunteti printre putinele reviste pe care le mai cumpar si le mai citesc in prezent. V-ati castigat locul in inima mea si de aceea va astept vineri de vineri, cu drag, la o noua intalnire.
Ma numesc Elena, am 28 de ani, si in aceasta jungla numita lume, ma zbat sa supravietuiesc si eu, luptand cu probleme, griji, necazuri si stres. Intre toate greutatile crizei, gasirea unei slujbe este cea mai umilitoare, mai ales cand ai studii superioare, dar nu-ti folosesc la nimic. M-am confruntat si eu cu acest necaz. Eram disperata, dupa doi ani de cautari si nereusite, dupa dezamagiri si promisiuni desarte, si atunci am apelat la Sfantul Nectarie. M-am rugat cu lacrimi, am citit 40 de zile Acatistul, am fost 9 marti la rand la biserica, m-am rugat la Dumnezeu sa-mi ierte pacatele, poate prea mici in ochii mei, dar mari in ochii lui. Iar Dumnezeu iarta, daca te rogi din suflet, cu credinta, si-ti recunosti vina. M-am rugat si la catolici, la Sfantul Anton, desi sunt ortodoxa, dar Dumnezeu e Unul singur si nu cred ca se supara daca mergi si te rogi acolo unde simti ca-ti face bine. Dar cel mai mult cred si simt ca m-a ajutat Sfantul Nectarie. De altfel, i-am si promis ca in clipa cand imi voi gasi de lucru, am sa scriu revistei mele de suflet, in speranta ca poate cineva aflat in situatie similara va face ca mine si va fi ajutat. Cu mine, minunea s-a implinit. M-am angajat, si chiar daca nu conform pregatirii mele, e un inceput. Nu pot avea pretentii in aceste vremuri de criza. Dar e un inceput si ii multumesc Sfantului pentru ca m-a salvat din bezna deznadejdii. Daca-mi pierdusem increderea in mine si in capacitatea mea de a invata o noua meserie, acum, dupa 3 luni, am mai multa incredere in mine, in puterea de
