De ceva timp, amicul Marius Stoian este fascinat de o personalitate, actorul Dan Puric. Şi eu am fost, recunosc, dar mi-a trecut. Oricum, îl preţuiesc pe actorul care-l mărturiseşte de Hristos, care-şi iubeşte gena de român. De ceva timp, amicul Marius Stoian este fascinat de o personalitate, actorul Dan Puric. Şi eu am fost, recunosc, dar mi-a trecut. Oricum, îl preţuiesc pe actorul care-l mărturiseşte de Hristos, care-şi iubeşte gena de român.

Stoian este nemilos, dar pune nişte întrebări de bun-simţ. Cine construieşte un proiect Puric?: "Dan Puric descinde, în spaţiul autohton, într- un stand-up comedy cu parfum legionaroid, ceva light, ca un şpriţ de vară faţă de încărcătura nociv-dramatică din discursurile lui Nae Ionescu. Mim cu vocaţie, el încearcă o reconstrucţie surogat în epoca deconstrucţiei generale. Entuziasmul cu care e recenzat de leadershipul bisericii noastre, de elita ortodoxă, dar şi insistenţa cu care e promovat de intelligence- ul conceptual românesc (...). Devenit o modă în rândul doamnelor superficiale cu coc şi blană de şinşila, care lasă opereta în favoarea acestui tip de act cultural, beneficiar de aplauze, de elogii de duminică şi de sărbătorile legale, Dan Puric polarizează, atrage atenţia şi, în cele din urmă, seduce o întreagă zonă cu repere sleite". Radiografie corectă! Fanii lui Puric nu calcă pe la biserică, dar cad pe spate când actorul explică dogmatic cum ne vom mântui noi ca popor. Pe mine, unul, nu mă deranjează Dan Puric. Cred că mărturiseşte din suflet. Mă îngrijorează nişte băieţi deştepţi, care vor să creeze o platformă- program, un curent în spatele bietului actor. Nici asta n-ar fi cel mai rău lucru, pentru că este nevoie de o mişcare naţionalist-creştină. Dar autentică, nu construită la bâlciuri de duminică!