Politica e ce se arată şi nici măcar una de lux, ci una de strânsură, de conjunctură. Am descoperit demult şi îmi confirm aproape zilnic că unul dintre blestemele societăţii româneşti e că are parte de o clasă politică cu idei de conjunctură. O nevoie imediată, de tipul ”acum şi aici”, impune proiectul, opinia, punctul de vedere. Dacă e la modă, atunci – tăvălug de idei peste populaţie. Acum sunt în vogă ”electoralele”. Cu această ocazie, politicienii prezintă colecţia ”alegeri primăvară-vară 2012”.
Cum era de aşteptat – am spus asta, inclusiv pe voxpublica – ”munca” la legislaţia electorală începe cu câteva luni înainte de alegeri. şi, dacă legea nu ar impune ca orice modificare să aibă loc cu cel puţin saşe luni înainte de alegeri, aceste modificări ar fi făcute chiar cu o zi înainte.
Cu ce ne confruntăm: cu nişte domni care vor alegeri mai repede, mai comasate, mai obligatorii, mai anticipate. Discuţia e purtată cu tonul de jos, gutural, răstit, însoţit de priviri crâncene şi concentrate. Alegătorul pentru care se pregăteşte tot acest festin electoral e absent din discuţie. Şi nici nu mai e loc să îl bagi prea mult în seamă, pentru că această colecţie electorală trebuie grabnic însăilată.
Revine după trei ani subiectul votului obligatoriu. În 2009, când propuneam subiectul (siteul www.votulobligatoriu.ro sta mărturie), conştientă că nu e o temă care poate fi tranşată aşa, din poignée, că trebuie judecată, adulmecată, cântărită bine, partidele, începând cu PNL, mi-au retezat-o scurt (găsiţi reacţiile pe siteul mai sus pomenit). E ideea personală a doamnei, nu ne trebuie etc. Era prea devreme pusă în discuţie? Cu siguranţă, da. În felul meu, prefer ca lucrurile să fie făcute cu chibzuinţă, serios şi, odată luată decizia, să fie respectată de la mare la mic. Efectele de imagine, graba cu care se aruncă pe piaţă idei, proiecte, unele nefinalizate,