Filat de anchetatori, după ce fusese „trădat" de o adeverinţă medicală ce-i căzuse din buzunar la locul ultimei crime comise, Ion Rîmaru s-a lăudat ofiţerilor sub acoperire că va deveni poliţist, susţinând chiar că în acest sens a abandonat cursurile Facultăţii de Medicină Veterinară pe care le urma din anul 1966, la vârsta de 20 de ani.
În realitate, Rîmaru abandonase cursurile în anul al III-lea de studiu, după ce rămăsese de două ori repetent, iar din 1968 se „dedicase" exclusiv crimelor, violurilor şi tâlhăriilor, fiind sprijinit chiar de tatăl său, descoperit după moarte ca fiind autorul unor asasinate săvârşite în anul 1944.
Căuta femei noapte de noapte
De altfel, până la arestarea lui Rîmaru, anchetatorii i-au urmărit gesturile timp de câteva zile. În fiecare noapte, asasinul pleca de la cămin în jurul orelor 22.00 şi se întorcea la 4.00 dimineaţa. Se plimba prin centrul Capitalei şi avea mereu o geantă voluminoasă pe umăr. Percheziţiile au scos la iveală că Ion Rîmaru ţinea în acea geantă un întreg arsenal de arme albe (cuţine, bâte, secere, bări de fier) cu care îşi ataca victimele, în totalitate femei. Ori de câte ori, Rîmaru ieşea la „vânat" de femei, cele picate în plasa lui erau fie ucise, fie bătute până ajungeau la un pas de moarte. La proces, asasinul şi-a justificat oribilele crime, violuri şi tâlhării prin faptul că femeile îi refuzau avansurile sexuale.
Pentru a scăpa de condamnarea la moarte - stabilită prin decizia Tribunalului - Ion Rîmaru s-a dat drept amnezic în faţa anchetatorilor şi, mai mult, a prezentat adeverinţe medicale, conform cărora ar avea deviaţii comportamentale. Încercările asasinului de a scăpa de pedeapsă s-au dovedit însă inutile: Ion Rîmaru a fost executat, la 23 septembrie 971, la Penitenciarul Jilava.
