Hipocretina reglează ritmul somn-veghe şi momentul apariţiei perioadelor de somn. În narcolepsie, celulele care produc hipocretina sunt distruse. Cauza exactă a distrugerii lor nu este cunoscută, dar se crede că ar fi vorba despre un răspuns imun anormal, consecutiv unei infecţii. Ipotezele privind autoimunitatea în narcolepsie sunt analizate de dl conf. dr. Manole Cojocaru.

Factorii genetici şi de mediu (infecţiile) joacă un rol în apariţia narcolepsiei. Asocierea dintre narcolepsie şi autoimunitate a fost propusă acum două decenii. Mignot a fost primul care a identificat, în urmă cu zece ani, că hipocretina lipseşte la persoanele cu narcol Publicitate epsie. El a fost primul care a descoperit, în urmă cu două decenii, la câinii cu narcolepsie, defecte în gena care codifică hipocretina, un hormon care ajută câinele şi omul să-şi menţină starea de veghe. Cercetătorii se aşteptau să găsească o cauză genetică similară la om, dar aceasta nu a fost identificată. Gena hipocretinei este normală la oamenii cu narcolepsie, chiar dacă prezintă deficienţă de hipocretină. S-a speculat că un răspuns autoimun ar duce la distrugerea celulelor specializate care secretă hipocretină. Cercetătorii japonezi au identificat asocierea cu HLA. Încă nu se cunoaşte modul în care limfocitele T distrug celulele care produc hipocretină. Până acum nu există dovezi directe că narcolepsia este o boală autoimună. Cercetările sunt importante pentru prevenirea şi tratamentul bolii. O posibilitate de prevenire ar fi împiedicarea efectelor procesului imunologic. Dacă sunt cunoscute variaţiile privind receptorul celulelor T asociat cu narcolepsia, ar putea fi produse medicamente care să blocheze activitatea anormală a proteinelor, blocarea mutaţiilor genetice şi să prevină astfel debutul bolii. Tratamentul ar trebui să se adreseze pierderii celulelor care produc hipocretină. (...)