„Pentru a reface sistemul de sănătate din România pe termen mediu şi lung, va trebui ca Academia de Ştiinţe Medicale, Colegiul Medicilor, institutele şi centrele de specialitate să convingă Parlamentul României că, în problema sănătăţii populaţiei, amatorismul şi măsurile intempestive sunt nocive. Va fi util ca prin lege să se înscrie obligaţia administraţiei statului de a consulta instituţiile numite mai sus, înaintea luării oricăror măsuri. Există evidenţa că, neprocedându-se astfel, s-a reuşit ca reforma trâmbiţată să menţină România în fruntea celor mai rele şi ruşinoase rămâneri în urmă în domeniul sănătăţii publice, cu consecinţele cele mai nefaste asupra sănătăţii populaţiei“, scrie dl dr. Traian Ionescu într-o amplă analiză a politicii de sănătate publică – însoţită de soluţii concrete, care ar putea, chiar şi în al douăsprezecelea ceas şi fără sprijinul explicit al decidenţilor de la centru, să se constituie într-o redresare a stării actuale din sistemul de sănătate românesc, într-un interval de trei-patru ani. Amatorismul şi măsurile intempestive sunt nocive în managementul sistemului medical Săptămânalul „Viaţa medicală“ a întreprins timp de 22 de ani o acţiune constantă de a stabili un dialog între cei ce hotărăsc soarta sănătăţii milioanelor de români şi medici, de la primul contact cu pacienţii până la cei din vârful specialităţilor medicale, care, spre lauda lor, s-au implicat cu iniţiative şi propuneri în complicatele probleme ale sănătăţii populaţiei, răspunzând astfel pozitiv acestei acţiuni. Din păcate, în special în ultimii 15 ani, răspunsul decidenţilor la aceste acţiuni a fost fie formal – nu un dialog, ci o birocraţie de tipul secretari de primărie rurală de la începutul secolului XX până prin deceniul al şaptelea al aceluiaşi secol, funcţionari mai puţin şcoliţi –, fie, cel mai frecvent, răspunsul a lipsit. Explicaţia ar fi că,