Mă simt în sinea mea,

dar şi în afară. Privesc şi

mă văd chiar pe mine

ca şi cum aş vedea

o montare nouă, uimitoare

din Cehov sau Shakespeare. Asta e,

am şi rămas în datul meu,

am şi ieşit din el.

Uneori, îmi face plăcere

să mă apropii de mine,

să mă salut prietenos şi chiar să

zăbovesc cu mine însumi la o bere,

plin de-ngăduinţă să-mi ascult

trăncăneala şi melancoliile.

Alteori, asist tulburat cum

mă fărâm în bucăţele

şi vântul care suflă

mă împrăştie prin cartiere mărginaşe,

iar eu, spectator din aceia ce se implică

în acţiunea de pe scenă,

mă chinui

s-adun cioburile, şuruburile şi arcuşoarele,

să refac jucărioara,

deşi sunt convins

că nu se mai poate repara în veci.

O, mă-mbăt de această viziune.

(Nicio beţie nu e mai mare decât

să te-mbeţi cu vedenii!)

Şi beat fiind

de vederea mea mă las pătruns până la capăt

şi până la capăt

mă transcriu minuţios, cu pasiune, neobosit.

Mă simt în sinea mea,

dar şi în afară. Privesc şi

mă văd chiar pe mine

ca şi cum aş vedea

o montare nouă, uimitoare

din Cehov sau Shakespeare. Asta e,

am şi rămas în datul meu,

am şi ieşit din el.

Uneori, îmi face plăcere

să mă apropii de mine,

să mă salut prietenos şi chiar să

zăbovesc cu mine însumi la o bere,

plin de-ngăduinţă să-mi ascult

trăncăneala şi melancoliile.

Alteori, asist tulburat cum

mă fărâm în bucăţele

şi vântul care suflă

mă împrăştie prin cartiere mărginaşe,

iar eu, spectator din aceia ce se implică

în acţiunea de pe scenă,

mă chinui

s-adun cioburile, şuruburile şi arcuşoarele,

să refac jucărioara,

deşi sunt convins

că n