Este cunoscut faptul că România alocă cele mai puţine fonduri pentru sistemul de sănătate. În plus, alocarea este realizată discreţionar, producând inechităţi majore în sistemul de sănătate. Dacă ţările din centrul şi estul Europei alocă între 6 şi 8% din PIB pentru sănătate, România a avut cea mai mare finanţare în 2008 – 4,5% din PIB. Aceasta este cauza pentru adevăratul exod al medicilor români spre alte ţări. Din 2007 până în prezent, au plecat peste 9.000 de medici. Anul 2011 pare a înregistra cel mai mare număr de plecări, de vreme ce, doar în primele trei luni ale anului, peste 800 de medici au solicitat certificate profesionale curente pentru a putea lucra în străinătate. În aceeaşi perioadă, producţia de medici specialişti a fost de peste 7.000. Acest lucru se înregistrează în situaţia în care România oricum avea cel mai mic număr de medici la mia de locuitori (1,9) din cele 48 de ţări afiliate la Biroul European al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Anumite specialităţi vitale pentru sistemul de sănătate sunt „pe cale de dispariţie“, cum ar fi Anestezia şi terapia intensivă. Dacă vrem să oprim exodul medicilor, trebuie să ne raportam la motivaţia p Publicitate e care o invocă ei atunci când pleacă. Conform studiilor finanţate de Colegiul Medicilor din România, medicii îşi ierarhizează motivele pentru care doresc să migreze în alte ţări astfel: în primul rând, este vorba despre realizarea carierei profesionale; în România, din cauza pletorei de acte normative şi a modalităţii de funcţionare a sistemului, cariera profesională este impredictibilă; modificăm în fiecare an norme şi regulamente, astfel încât niciun medic nu îşi poate face un plan de dezvoltare profesională. În al doilea rând, există o frustrare pentru că, exceptând centrele universitare, medicii nu au la îndemână mijloace de a se manifesta profesional şi prin urmare nu pot să fa