"Mircea stătea ghemuit pe un colţ de scaun, total rupt de tot ce se întâmpla în jurul lui. N-auzea şi nu vedea pe nimeni. Îşi privea doar mâinile mici şi se juca la nesfârşit cu ele. Nici nu vorbea cu mine. N-o să pot face mare lucru cu el, mi-am zis atunci", povesteşte Ştefan Dărăbuş, director naţional Hope&Homes for Children (HHC) România, una din întâlnirile pe care le-a trăit în cei 14 ani de când lucrează în sistemul serviciilor sociale pentru copii. "Acum Mircea e un alt om. Vorbeşte cu mine. Se uită în ochii mei. Mă ia de mână şi-mi arată camera lui, patul lui, şi puşculiţa în care-şi strange bani pentru maşina roşie la care visează".

Orfelinatele din România închise până în 2020

Mircea e unul dintre 4.360 de copii pe care HHC România i-a scos din orfelinate, integrându-l într-una dintre cele 85 de case de tip familial, pe care le-a deschis. Într-o astfel de casă, aflată pe o stradă oarecare, trăiesc 11 copii, ca fraţii. Ies în curte, au prieteni pe stradă şi merg împreună la şcoală, iar cei care le sunt "mamă" sunt asistenţii maternali.

Pentru că asta e misiunea organizaţiei - o casă şi o familie pentru fiecare copil. Şi asta face de 12 ani. "Sintetizat, în cifre, organizaţia înseamnă 44 de instituţii de tip vechi închise şi trei în curs de închidere, 4.360 de copii salvaţi de la instituţionalizare şi 6.615 de copii rămaşi în familie datorită programelor noastre de prevenţie", spune şeful HHC, fundaţie ce şi-a propus ca, până-n 2020, să închidă toate orfelinatele din ţară, să-i integreze pe orfani în case de tip familial ori să-i aducă în famiile lor de sânge, acolo unde este posibil.

"Instituţiile sunt prin excelenţă medii abuzive pentru copii. Au efecte negative cumplite asupra dezvoltării lor pentru că nu permit dezvoltarea ataşamentului", spune Ştefan Dărăbuş, pentru gândul. Într-o instituţie-mamut unde trăiesc alături de alţi 70-