Îi ştim, sunt printre noi sau chiar unii dintre noi. Fie prea critici, fie permanent şi absurd nemulţumiţi, incapabili şi nepricepuţi, care fac tot ce ar trebui să nu facă. În fine, sunt o mulţime de categorii, n-are sens să le înşir pe toate – probabil nici n-aş putea!
În seara asta, însă, tocmai am văzut un film care chiar aşa se cheamă, “Şefi de coşmar”, şi vă spun şi vouă despre el ca nu cumva să vă prăpădiţi banii pe pelicula sus-numită. N-am intenţionat să-l văd pe ăsta, dar cumva am fost silită de împrejurări şi “buna practică” a celor de la Movieplex. Oricum ar fi, am intrat la el. Se anunţa o comedie cu distribuţie mai mult decât încurajatoare, de ce nu, până la urmă?! E, vă spun imediat!
Reţeta e simplă: se aleg nişte actori binecunoscuţi şi se pun în blender. Se adaugă un scenariu condimentat cu mult sex, o Jennifer Aniston nimfomană şi limbaj explicit, cu nişte mistery (trei prieteni se decid să-şi omoare şefii care, da, chiar sunt jucaţi de-ţi vine să-i omori!), umor îndoielnic şi glumiţe şubrede, dar o problemă cu care aproape oricine se poate identifica, şefi nesuferiţi, ceva amor, gelozie şi o campanie de marketing destul de agresivă, că afişul filmului era pe toţi pereţii prin mall.
Pleiada de actori din film e impresionantă (în afară de madam ex-Pitt mai apar Kevin Spacey şi Collin Farrell – tot în chip de şefi, bun joc! – , Jason Bateman şi Donald Sutherland) dar nu poate acoperi, pentru o oră şi 37 de minute, lipsa de coerenţă a acţiunii şi, pe alocuri, chiar lipsa de logică.
În fine, nu m-am plictisit doar pentru că puteam să spun replicile sau să prezic ce urmează cu câteva minute bune înainte, aşa că asta a fost partea fun – singura! – pentru mine, să văd dacă ghicesc sau nu. Şi atât! Ceea ce, serios, nu doar că nu e prea mult ci e foarte puţin!
PS pe net am găsit şi cronici ok la el. Urmăreşte-ne pe
