Una dintre cele mai mari personalităţi ale muzicii contemporane, dirijorul şi pianistul originar din Argentina, în vârstă de 68 de ani, onorează cu prezenţa sa Festivalul Enescu. Originea iudaică a lui Daniel Barenboim nu l-a împiedicat să devină învăţăcelul lui Wilhelm Furtwängler, dirijorul care a concertat şi pentru nazişti.

Marele muzician s-a născut pe 15 noiembrie 1942 în capitala argentiniană Buenos Aires (la fel ca şi, cu un an mai devreme, Martha Argerich, un alt geniu al muzicii contemporane). Strămoşii săi erau evrei ruşi, emigraţi, ca mulţi alţii, în Lumea Nouă. Viitorul muzician a început să ia lecţii de pian, cu mama sa, la vârsta de 5 ani şi a continuat să studieze cu tatăl lui, care a şi rămas singurul său profesor. Pe 19 august 1950, când avea 7 ani, copilul a dat primul său concert adevărat, în oraşul său natal, fascinantul Buenos Aires.

În 1952, Barenboim se mută în Israel, statul proaspăt înfiinţat al evreilor, împreună cu familia sa. Doi ani mai târziu, în vara anului 1954, părinţii săi îl duc la Salzburg, pentru a lua parte la cursurile de dirijat ale lui Igor Markevici. Era începutul unor studii care vor conduce la una dintre cele mai fulminante cariere din lumea muzicii clasice, atât ca interpret cât şi ca dirijor.

Admirator al muzicienilor germani

În aceeaşi vară, îl cunoaşte pe Wilhelm Furtwängler - marele dirijor german, ostracizat, o scurtă perioadă după încheierea războiului, pentru concertele susţinute în faţa demnitarilor nazişti, în vremea când aceştia au condus statul german (vezi „Taking Sides", piesa de teatru a lui Ronald Harwood şi filmul lui István Szabó). Furtwängler va rămâne, de-atunci, o influenţă muzicală centrală şi un ideal pentru Barenboim.

După ce l-a ascultat pe Barenboim, Furtwängler (în vârstă atunci de 68 de ani; va muri în acelaşi an, la 30 noiembrie), îl numeşte pe tânărul muzicia