Sulina este un spatiu cosmopolit unde, cu 80 de ani in urma, limba oficiala a institutiilor si a documentelor era franceza.
Cand avocatul Raymond Poincare, unul dintre presedintii Frantei de la inceputul secolului trecut, spunea ca Romania este locul de la portile Orientului "ou tout est pris a la legere" (unde totul e luat in deradere), facea referire, in primul rand, la Sulina. Tocmai de aceea, poate, presedintele de azi al Romaniei a ales Sulina pentru a vorbi despre "starea natiunii". Ca batran lup de mare, domnia sa crede ca, la marginea de rasarit a tarii, acolo unde Dunarea incearca de milioane de ani sa "indulceasca" saramura Pontului Euxin, iti poti permite sa vorbesti orice, lejer si chiar periculos. Scapat probabil de sub "tutela" consilierilor, presedintele s-a gandit sa planga iarasi pe umerii companiei Rosia Montana Gold Corporation, exact cu aceleasi lacrimi cu care plangea primarul Basescu in 2003. Diferenta este de responsabilitate: una e sa versi lacrimi ca primar, si alta este sa te exprimi ca sef al unui stat membru al UE. Incurcarea acestor planuri ii aduce imense deservicii de imagine si o lipsa de credibilitate fara precedent presedintelui nostru. Nu poti sa-ti asumi, in 2009, Raportul Comisiei Prezidentiale pentru Patrimoniu, in care iei nota de catastrofalul proiect minier si de pericolele sale pentru siguranta nationala asa cum a facut, iar doi ani dupa aceea, sa-ti anulezi semnatura si sa faci vorbire sloboda, adresata, de fapt, Bursei din Toronto, unde este listata compania RMGC, despre beneficiile aceluiasi proiect. Fara sa se gandeasca la consecinte, presedintele declara: "Cred ca proiectul Rosia Montana trebuie facut. Romania are nevoie de el, cu conditia sa fie renegociate conditiile de partajare a beneficiilor". Domnul Basescu Traian uita ca, la fel ca in cazul Petrom, contractul RMGC cu statul roman, reprezentat de functi
