Intotdeauna am socotit ca meseria de jurnalist, de la reporterul incepator, la cel mai mare analist al neamului, presupune, inainte de toate, multa responsabilitate. Iar ea inseamna sa cumpanesti foarte bine consecintele fiecarui cuvant, care-ti iese pe gura. Sa fii constient ca poti distruge o cariera, o viata, o institutie sau poti crea un fals model extrem de nociv.
Ei bine, pe zi ce trece, ma conving ca responsabilitatea este ultima care mai conteaza in aceasta meserie. Si am sa va ofer spre studiu cazul supramediatizat al tanarului tembel care, in urma cu cateva zile, a fost prins de radar gonind cu 185 km/h pe un bulevard din Bucuresti.
Stirea a fost prezentata pe lung si lat, cu poze ale masinii care a obtinut aceasta performanta, cu detalii despre familia impricinatului si cu reactiile lui si ale prietenilor sai, postate pe Facebook. Asa am aflat ca este vorba de un tanar care conduce un BMW, fiul unui medic de la spitalul Elias, ca a mai luat nu stiu cate amenzi si ca este mandru de performanta sa.
Care e relevanta acestei stiri, care este interesul public caruia ii raspunde? Eu nu le-am gasit. Ca un BMW poate atinge o asemenea viteza, nu e o noutate. Si ce daca e fiul unui medic? Daca ar fi al unui ospatar, al unui om de afaceri, al unui politician sau al unui benzinar ar fi altceva? Numai intr-o tara bolnava la cap bogatia unui medic poate fi enervanta. Numai o tara complet devianta isi poate dori medici saraci, dar ma tem ca noi ne inscriem in acest profil, asa ca detaliul referitor la tata era esential pentru a mai ascuti putina lupta de clasa.
Ne spune cumva stirea, provenita desigur de la politie, cu inregistrarea atasata, ca politistii romani isi fac datoria? Mi-ar placea sa si-o faca si in toate intersectiile unde masini scumpe si rable deopotriva depasesc pe sina de tramvai coloanele oprite la stop, ch
