Credea că o să facă sport toată viaţa. Juca polo la Rapid. Făcea performanţă. A participat la numeroase con­cursuri, era puternic şi animat de do­rinţa de a face istorie. S-a întâmplat în­să ca în 2006 să simtă în permanenţă dureri de cap, ameţeli. Parcă nu mai avea vlagă în corpul clădit prin tru­dă să fie rezistent. A mers din doctor în doctor. Simptomele tânărului le-au dat bătăi de cap medicilor. Diagnosticul a venit nu după mult timp şi a spulberat toate visele sportivului. Astrocitom protoplasmatic de gra­dul II. Altfel spus, o tumoare pe cre­ier ce avea ulterior să-l facă să dez­nă­dăjduiască, să se teamă, să aibă mo­mente în care nu mai întrezărea nici o şansă să se facă bine. S-a internat la Spitalul "Bagdasar Arseni". Avea 25 de ani. Medicii l-au operat. Tu­moarea i se cuibărise în partea stân­gă a creierului. Operaţia a fost con­siderată un succes. Cu toate astea Dra­goş Pârlog a fost nevoit ca vreme de doi ani de zile să ia tratament me­dicamentos. Tânărul începea să zâm­beas­că şi să creadă că este salvat. A fost nevoit să renunţe la sport. Cu greu. Dar a făcut-o, spunându-şi că via­ţa are multe de oferit. S-a angajat în cadrul Ministerului de Interne, la Jan­darmerie. Într-o zi, brusc, o durere în­grozitoare i-a străfulgerat iar cre­ie­rul. Parcă avea un deja-vu. Aceleaşi dureri. Acelaşi cuţit ascuţit înfipt în cap. Au urmat de atunci alte drumuri la medici. Aceleaşi emoţii. Doctorii nu au întârziat să-i dea vestea prostă: boa­la recidivase. O altă tumoare, în ace­laşi loc. "Ne-am dat seama imediat că are nevoie de o altă operaţie. Ne-am îngrozit. Nu ştiam ce să mai facem", povesteşte sora lui Dragoş, Alina Florişteanu, amintindu-şi de clipe grele.

Şi cum o veste proastă nu vine niciodată singură, familia lui Dragoş a aflat că medicii din România se cam codesc să-l opereze din nou, dându-i şanse mici de reuşită. De atunci cău­tă­ri­le pentru