Criza economica a provocat, intre altele, si adevarate drame in rindul celor care, bazindu-se pe bunastarea de moment, au facut imprumuturi pe care acum nu le mai pot returna decit, in cel mai bun caz, facind mari sacrificii in plan material. Romanii sint printre cei mai indatorati europeni (ca persoane fizice), sute de mii de compatrioti confruntindu-se astazi cu mari dificultati in a-si achita ratele la banci. Insensibili la astfel de drame, creditorii apeleaza la toate mijloacele legale pentru a-si recupera banii, somindu-si datornicii, prin telefon sau in scris, imediat ce s-au scurs citeva zile de la data scadenta a unei rate neachitate. Inchipuiti-va un astfel de creditor (sa-l numim Bancher) intrind miine intr-o biserica ortodoxa pentru a participa la slujba (stiu, deja zimbiti complice, dar va asigur ca nu e nici o urma de ironie aici). Ar auzi la momentul in care se rosteste pericopa evanghelica (acel fragment de text cu un continut de sine statator, care cuprinde invataturi si/sau o parabola) relatindu-se pilda datornicului nemilostiv, ce se va citi din capitolul 18 al Evangheliei dupa Matei. Aici se vorbeste de un Imparat care isi face socoteala cu slugile sale, sa vada care si cum ii sint datori. (Aha - va spune Bancherul nostru - cam cum facem noi analiza creditelor, sa vedem care e la zi si care a intirziat cu ratele). Acestui Imparat i se aduce unul care ii datoreaza nu mai putin de 10.000 de talanti, echivalentul astazi a aproximativ 490 de tone de aur!! (Ce credit neperformant - s-ar minuna Bancherul nostru. Asta trebuie sa fie precum cei care au devalizat bancile dupa anii 90). Vazind ca nu are cu ce sa-i plateasca, Imparatul porunceste sa fie vindut si el, si femeia sa, si copiii sai dimpreuna cu toate ale sale, in speranta ca-si va recupera datoria. (Corecta decizia - ar puncta Bancherul -, dar chiar si asa nu poate recupera decit o mica par