C. D. Fortunescu a ţinut o evidenţă clară a pionierilor artei din Craiova. El însuşi un pionier al culturii din oraşul nostru, a avut grijă să lase moştenire mărturii despre nişte artişti desăvârşiţi cu care a împărţit veacurile trecute.

Pictura şi sculptura noastră mai veche „numără câteva nume de artişti de prin părţile noastre, craioveni de naştere chiar; nu putem cita însă nici unul care să se fi legat statornic de oraşul nostru, opera sa plămădindu-se şi creându-se în şi din atmosfera lui locală“. Craiova nu îndeplinea condiţiile prielnice, mediul favorabil şi răsplătitor al creaţiei artistice - asta o recunoaşte chiar profesorul Fortunescu.

Însă, primii oameni ai începuturilor modeste a ceea ce poate fi numit „gust artistic“ al Craiovei au fost dascălii de caligrafie şi desen. Un Costache Lecca, profesorul de desen al Şcolii Centrale din Craiova între anii 1836 şi 1846, pictor de valoare şi tipograf, Mihail Popp şi Theodor Aman, persoane care s-au străduit să-l egaleze în acest domeniu de activitate. Un Carol Diel, un Isidor Selăgianu, un Constantin G. Stravolca sau Nicolae Rădulescu, Iuliu Goşanec, Ion I. Stăncescu şi Oprişan Rădulescu, laolaltă cu Alexandrina Eliescu, au fost cei cărora li se datorează imboldurile şi realizările artistice de la sfârşitul secolului XIX şi începutul celui de-al XX-lea.

Sculptura, din păcate, nu a fost prea roditoare în acele vremuri. „Propuneri de a se ridica cutare monument or bustul cutăruia nu ne-au lipsit; subscripţii publice s’au făcut destule în acest scop; dar banii strânşi s’au dus în casa vreunui club politic, or au intrat în punga vreunui pirat al presei de provincie“. Un absolvent al Academiei din Veneţia, totuşi, răsărea ca sculptor: Eraclie Hagiescu.

Pe lângă vechiul liceu al Craiovei, astăzi Colegiul Naţional „Carol I“, prin maeştrii săi de desen, a contribuit într-o însemnată măsură la în