Ajung destul de des intr-un sat din Muntenia. Judet traditional social democrat, insa primar PDL. De sapte ani, eu nu stiu drumul din localitatea respectiva decat la limita practicabilului, desi duce spre o cabana de munte cunoscuta (candva foarte cautata, acum lasata in paragina).
Cred ca o sosea dupa bombardament avea sanse sa arate mai bine. Canalizarea si bransarea la reteaua nationala de gaze erau misterioase legende locale.
Ei bine, asupra satului cu pricina s-au pogorat deodata o multime de minuni. Drumul a fost asfaltat si arata in cea mai mare parte mai bine decat multe dintre drumurile europene ale tarii. E drept, nici nu se terminasera bine lucrarile, ca soseaua s-a si surpat in vreo doua locuri, dar receptia nu a fost facuta inca, asa ca mai sunt sperante.
In sat nu existau trotuare. Acum sunt. Au si borduri. La intrarea in sat, un panou mare explica minunea - programul UE Regio. Doar ca, fara bunavointa ministerului Dezvoltarii, acest program nu poate functiona, caci platile se fac in avans de la buget. Asa ca, esentialul pe care trebuie sa-l retina satenii despre binefacatori s-a propagat repede: "Udrea a dat banii".
S-a intrerupt, de cateva ori, ore intregi, alimentarea cu apa. Oamenii au crezut ca e o avarie. Apoi si-au facut cruce: se schimba conductele vechi si ruginite. Satul este legat din toamna trecuta la reteaua de gaze, gratie unui imprumut masiv "de la Bucuresti", care a dezlegat blocajul din cauza caruia distribuitorul de gaze nu deschisese robinetul.
Si, mai nou, primarul a anuntat personal in zonele marginase ale satului ca, peste cateva saptamani, vor incepe sapaturile pentru canalizare. Oamenii se freaca la ochi de frica sa nu fie un vis frumos. Nu e vis. E doar campanie electorala. Dar nici macar nu cred ca este un lucru rau. Sau, ma rog, este raul cel mic.
Sigur, b
