Un grup de actori şi jurnalişti intenţionează să dea în judecată ANAF, împotriva intenţiei acesteia de a recupera de la ei retroactiv TVA-ul pe drepturile de autor din ultimii cinci ani. ANAF, pe de altă parte, susţine că nu e TVA retroactiv, ci doar TVA-ul neplătit de acei contribuabili care au depăşit plafonul de la care ar fi trebuit să se înregistreze ca plătitori de TVA, dar nu au făcut-o.

Nu ştiu cine are dreptate, dar exact asta e ideea: sistemul fiscal este atît de stufos şi de amestecat că nu prea mai poţi să-ţi dai seama ce e corect şi ce nu. Statul nu face nimic pentru a-i ajuta pe români să fie buni contribuabili. Sistemul este complet haotic şi lipsit de acele principii fondatoare ale echităţii care să îl facă pe contribuabil să simtă că a-şi plăti taxele e ceva normal şi corect.

Şi asta pentru că statul nu are ca primă funcţie organizarea raţională a fiscalităţii, ci protejarea intereselor celor care îl ocupă. De aceea, sistemul de reglementare este complet obscur şi de aceea, atunci cînd cineva din sistem vrea să “explice” ceva, fie că e ministrul de finanţe sau funcţionara de la ghişeu, nu se înţelege nimic, pentru că scopul lor nu e să ofere omului obişnuit o relaţie normală cu statul, ci să îşi consolideze statutul lor în sistem şi poziţia de putere folosind semnul distinctiv al limbajului legal-fiscal abscons, care îl exclude pe omul obişnuit.

De aceea declraţia de venit e însoţită de 16 (sau 18?) pagini de limbaj ultraspecializat, complet absurd, pe care eu sînt convins că mulţi absolvenţi de ASE nu îl înţeleg, ce să mai zicem de profani. Ultima oară cînd am fost la Fisc am discutat jumătate de oră la ghişeu şi am plecat de jena celor de la coadă, dar fără să fi lămurit absolut nimic, după o discuţie în cerc absurdă. Culmea e că funcţionara era extrem de amabilă, dar se pare că asta e tot ce poate să ofere sistemul, haos şi ama