Scaunele vopsite în alb şi roşu aduc a Manchester. Oţelul visează! La Bucureşti nu există însă "Teatrul viselor", ci doar cel al viselor spulberate. El e casa "câinilor" versatili ai lui Ciobi şi a miilor de frustrări acumulate în ani de umilinţe. "Cât să mai suportăm?", par să se întrebe toţi cei veniţi să le mai dea o şansă băieţilor care bat mingea între Circ şi Spitalul de Urgenţă. Şi s-au răzbunat pe campioană, 2-1, într-un final electrizant.

Dinamo a dobândit în scurt timp o calitate incredibilă. Îşi schimbă jocul de la competiţie la competiţie într-un mod inexplicabil. Altfel n-ar mai fi existat centrarea lui Munteanu şi capul perfect plasat al lui Moţi care să-l bată pe Grahovac (23). Ar fi fost, probabil, o altă gafă dătătoare de bătăi de cap prin apărare. Dar Diabate e deocamdată pe bancă şi Pena e român, nu ucrainean.

Solidaritate din Moldova

Oamenii lui Dorinel au înţeles durerea dinamoviştilor din teren şi din tribună şi n-au atacat mai deloc poarta lui Bălgrădean. Comportament demn de nişte cavaleri veniţi călare tocmai din grupele Champions League. Doar Antal îndrăzneşte să-i deranjeze cu driblingurile sale pe Muşat şi Moţi. Un un-doi apoi cu Ibeh la marginea careului şi-o pasă în faţa porţii care-l găseşte pe Frunză cu picioarele împleticite (24). Ciobi schimbă sistemul în 4-4-2, Munti schimbă mijlocaşii, spectatorii schimbă piciorul. Pun dreptul peste stângul şi se uită la fel de tăcuţi la bara lui Niculae (47).

Duelul căpitanilor: avantaj Dinamo

Torje se ridică de pe bancă şi, odată cu el, se ridică şi suporterii în picioare. Aplauze la intrare pentru cel care va schimba alb-roşu cu alb-negru de Udine. "Piticul" vrea să se bucure la despărţire, dar Sergiu Costin ridică braţele în aer în faţa galeriei lui. Un "vârf" la o minge trecută printre toţi dinamoviştii şi "câinii" îşi văd recordul distrus ca un joc de puzzle arun