Rochia Elenei Udrea. Nu-stiu-ce declaratie a nu-stiu-carui scandalagiu politic. Fiul vreunui primar necunoscut care a intrat in gard cu masina. Cam astea sunt subiectele care ocupa prim-planul pe televizoarele din Romania. Cel mai important subiect e, insa, tratat mult prea putin. Care e ala? Jaful. Cetatenii romani sunt supusi, in fiecare zi, in fiecare secunda, unui proces de eliberare de sarcina. De bani. Banii publici, banii lor. Si nu neaparat prin furt.
Statul roman, de la institutiile centrale pana la cele mai mici primarii, de la inalti demnitari pana la cei mai marunti functionari, ba fura bani, ba ii risipeste. Asta e cea mai mare problema a cetateanului roman. De departe. In ultimii 21 de ani, am vazut cum ministrii dau milioane de euro din banii publici pe nimicuri, cum primarii din Bucuresti construiesc fantani care-i costa pe cetateni zeci de milioane de euro, prin sectoare, iar la centru sunt cumparate ceasuri aurite si lebede care costa si ele cat ar costa sa ajuti doua cartiere de sarmani, cum un sef la CFR precum Mihai Necolaiciuc cumpara trandafiri cu o pensie medie bucata si asa mai departe.
De ce se poate? Pentru ca avem o alianta. Nevorbita, neoficiala, uneori neconstientizata. Intre toti cei care au creat legile care permit furtul sau risipa de bani pubici, cei care le-au mentinut sau n-au adus schimbarile necesare si cei care-i tolereaza politic pe smecherii care se ocupa cu asta.
Fur doar de la stat !
Prin anii '90, o vorba mult-circulata printre multi oameni de rand era "fur doar de la stat, de la om nu". Nu era rusine sa iei si tu ceva, acolo. Lasa, ca statul are! Vorba se aude mai rar azi, dar mentalitatea a ramas. Doar ca problema nu e la omul sarac, ala care mai ciupeste si el ceva, ci problema e la oamenii statului.
Care nu ciupesc, ci iau pielea. Pe vremuri, se fura de-a dreptu
