Chateau de Mélamare, în Normandia, Franţa. În liniştea unei dimineţi de februarie, pictorul privea capela din curtea castelului, înconjurată de copaci vechi de peste 200 de ani. Era mică, veche, tristă şi goală, doar cu masa din altar şi o cruce din lemn...
A o transforma într-o bisericuţă în care românii ortodocşi din zonă să vină să se roage – o provocare pentru artistul bucovinean din Fălticeni Mihail Gavril. Însă după pelerinajele materializate în expoziţii ca „Pelerin la Muntele Athos” şi „Lumină din Ţara Sfântă”, pictarea completă a unei biserici a părut ceva firesc.
Astăzi, pictura din interior este terminată, biserica cu hramul Sfântului Nicolae este sfinţită, iar credincioşii vor putea veni în linişte să se roage.
„A fost o muncă titanică. Mă suiam pe schelă la ora opt dimineaţa şi coboram la ora opt seara, într-o perioadă a anului friguroasă pentru Normandia. Spaţiul destinat picturii a fost destul de mic, de aproximativ 75 m pătraţi, iar timpul de lucru a fost scurt, doar de cinci luni, cu multe întreruperi, în care trebuia să mă întorc în ţară pentru diverse vernisaje”, îşi aminteşte pictorul. Fiecare zi de muncă era o zi de post, începea şi se desfăşura într-o continuă rugăciune. Printre chipurile sfinte nu poţi nici măcar să te gândeşti la lucruri rele.
Tehnică şi culori
Fiind o zonă cu multă umezeală, nu e indicat să se facă frescă pe pereţii bisericilor, aşa că tehnica pe care a folosit-o Mihai Gavril a fost pictura acrilică. Schiţele le-a adus de acasă, altfel lucrarea ar fi durat mult mai mult. „A trebuit să fac o selecţie a scenelor biblice, întrucât spaţiul mă limita. Nu am vrut nici să încarc foarte mult pereţii. De aceea m-am abătut de la tiparul românesc al brâului deosebit de încărcat, care imită ştergarele noastre populare. Am simplificat modelele florale, broderiile excesive, pe care un catolic care ar
